Satul Letea

Excursii in Delta Dunarii

Letea - cel mai conservat sat din Delta Dunării

Acces din Crișan pe Dunărea Veche - Canal Magiaru la 15 km cu barca sau cu șalupa sau acces de la Tulcea – 75 km pe apă pe brațul Chilia până la Periprava.

Locatie

Satul Letea este situat pe grindul şi pădurea cu acelaşi nume, la 4 kilometri de C.A. Rosetti şi la 10 kilometri de celebra localitate Periprava, unde a existat una dintre cele mai cumplite închisori politice din România. Zona, de un farmec aparte, este unică în Delta Dunării.
Letea este un sat de pescari înconjurat de mici suprafeţe agricole, cultivate mai ales cu viţă-de-vie şi porumb.
Satul Letea este cel mai bine conservat sat din deltă, deoarece casele tradiționale sunt din lemn, chirpici și stuf și vopsite în culori vesele precum verde, albastru și alb. Localnicii sunt foarte primitori, obișnuindu-se cu numărul mare de turiști români și străini, care vin să viziteze zona. Nu trebuie să vă mai spun că preparatele tradiționale sunt pe bază de pește, principala ocupație a localnicilor fiind pescuitul.
Satul Letea este un loc reprezentativ pentru patrimoniul cultural al Deltei Dunării, un muzeu viu al tradiţiilor. Letea este un spaţiu cultural deosebit, aflat la confluenţa culturilor locuitorilor ei, români, ucrainieni şi ruşi lipoveni. Cei care doresc să ajungă la mult mai celebra Pădure Letea au o surpriză de proporţii traversând pitorescul sat, la vederea caselor tradiţionale albe, cu acoperiş din stuf, cu garduri şi ferestre vopsite în albastru-turcoaz. Şi alte sate din Delta Dunării arătau aşa, însă înaintarea “civilizaţiei” a afectat peisajul rural local, a distrus autenticul lui, dat de aspectul acestor case.
Pentru a ajunge în satul Letea, turiştii trebuie să parcugă drumul cu vaporul de la Tulcea la Periprava, timp de şase-şapte ore şi, de aici, o porţiune de 10 kilometri de drum terestru peste dune de nisip.

Populatie

Localnici sunt  majoritatea haoli (ucraineni romanizaţiintr-un numar de aproximativ  400 de locuitori.

Activitati specifice

Ocupația principală a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigură hrana și reprezintă principala sursă de venit. Creșterea animalelor se face într-un fel aparte în Delta Dunării: animalele sunt lăsate libere pe grindurile nisipoase unde își caută hrana. Suprafața redusă a terenurilor agricole din zonă îi determină pe localnici să păstreze în saivane doar animalele de tracțiune și mai rar câte una sau două cornute, restul fiind aduse în gospodării înaintea sacrificării. În trecut, persistând chiar până la colectivizare (1951), una din principalele ocupații (în afara creșterii animalelor) era agricultura. Se cultivau cereale, legume, pepeni și în mai mică măsura mici plantații de pomi fructiferi (mai ales pere și gutui). Drept dovadă, în zona Letea au existat peste 10 mori de vânt, care erau folosite pentru măcinatul grâului și secarei, cereale care erau cultivate local, mai ales în zona actualei amenajări piscicole Popina. Legumele și fructele (alături de produsele de origine animală) erau valorificate pe piața orașului Sulina.

Recoltarea stufului reprezintă o ocupație sezonieră a sătenilor, care îl folosesc în construcția caselor, saivanelor, gardurilor și a acoperișurilor locuințelor sau anexelor casei.

Fauna si vegetatie

Zona silvică este situată pe dune de nisip ce sunt acoperite de vegetaţie lemnoasă, iar spinările dunelor au o vegetaţie ierboasă foarte săracă sau sunt „goale". Peisajul de la Letea este compus dintr-o succesiune de fâşii cu pădure, numite hasmacuri, late de 10 până la 25 metri, şi de fâşii cu sau fără vegetaţie ierboasă ce dau o privelişte inedită. În hasmacurile mari, vegetaţia luxuriantă creează aspectul unor păduri tropicale. Arborii seculari, în special stejarii, au diametrul de aproape un metru şi sunt înalţi de peste 25 metri, fiind îmbrăţişaţi de liane. La rândul lor, arbuştii foarte deşi care alcătuiesc nivelul inferior al  zonei silvice Letea dau impresia de junglă, favorizând abundenţa insectelor, făcând însă dificilă viaţa mamiferelor sălbatice.
Direcţia Silvică Tulcea, care administrează această zonă silvică, a amplasat recent, în mai multe zone mărginaşe ale pădurii Letea, foişoare din care turiştii observă cu uşurinţă această minunăţie naturală, pentru că accesul în interiorul pădurii este interzis. Din respectivele foişoare, la care turiştii au acces doar în prezenţa personalului silvic, se pot observa stejarul de luncă, cel brumăriu, plopul alb şi cel negru, frasinul de luncă şi de baltă, ulmii şi aninii, dar şi arbuşti cum ar fi păducelul, lemnul câinesc, salba moale, cornul, sângerul, călinul. Ca nişte adevărate frânghii care se înfăşoară pe crengi şi tulpini, împânzind întreaga pădure, domină însă viţa sălbatică şi lianele, dar şi zeci de specii de orhidee. Trebuie spus că specialiştii consideră pădurea Letea ca fiind un adevărat paradis tropical situat, dintr-o greşeală a naturii, în inima Europei. De-a lungul secolelor, Letea a reuşit să-şi păstreze caracterul sălbatic, fiind una dintre puţinele păduri din România şi din Europa în care omul nu a reuşit să învingă natura.

Obiective turistice


Turismul rural este considerat a cuprinde, in sens foarte larg, recreerea in decor rural sau mediu rural in scopul participarii sau experimentarii unor activitati, evenimente sau atractii care nu sunt disponibile in zone urbanizate. In satul Letea sunt nelipsite speciile din zonele rurale ale deltei, cum sunt randunica, vrabia de casa si, mai rar, gugustiucul.

Pe traseul dintre Letea si C.A. Rosetti, in cursul lunilor de primavara, apa balteste pe suprafete intinse, favorizand prezenta unor specii de amfibieni si a pasarilor semiacvatice. Amfibienii sunt reprezentati in special prin izvorasul cu burta rosie. Rar si, mai ales noaptea, pot fi intalnite broaste sapatoare brune si broaste raioase verzi. De-a lungul traseului pot fi observate cu usurinta numeroase specii de pasari, cum sunt avozetele, piciorongii, fluierarii cu picioare rosii, fluierarii de munte, sitarii de mal. Mai pot fi intalnite egretele mici, pescarusii razatori, chirighite cu obraji albi si, mai rar, berze albe, egrete mari, starci lopatari si chirighite negre. In aceasta perioada a anului sunt constant prezente si pasarile de saratura, dintre care usor identificabile sunt batausul si pasarea ogorului. In drumul lor spre zonele de hranire trec deasupra acestei arii inundabile codalbi, pelicani comuni, lebede cucuiate si pescarusi argintii.

La sud-est de acest traseu, in zona situata mai departe de dig si in vecinatatea canalului Magearu, este obisnuita prezenta brotacelului, a izvorasului cu burta rosie si a diferitelor pasari acvatice, dintre care trebuie amintite lisita, rata rosie, gainusa de balta, chira de balta si pescarita razatoare. Cel mai des sunt intalnite diferite specii de starci: starcul rosu, starcul cenusiu, starcul galben si starcul de noapte, iar vocea buhaiului de noapte poate fi auzita la orice ora a zilei.
Cel mai important obiectiv turistic este Padurea Letea fiind cel mai frumos mediu natural din Romania.