Lacul Cuibul cu Lebede

Excursii in Delta Dunarii

     Lacul Cuibul cu Lebede - "Cuibida"

După cum reiese și din numele său, Cuibul cu Lebede, este un loc perfect pentru a privii frumusețea lebedelor, dar și un bun loc pentru pescuitul la știucă. Bradișul și nuferii sunt nelipsiți în perioadele mai secetoase când unele zone ale Dunării din Tulcea au nivelul sub un metru.
Accesul la lac se face dinspre canalul Litcov. Se trece mai întâi printr-o japșă și apoi în partea de sud - vest a acesteia se întra în lacul Cuibul cu Lebede. Mai exista și alte căi de a ajunge aici dar este necesar un ghid.
Pe lac întânlim mai tot timpu  Lebada de vară (Cygnus olor) ce fac parte din genul Cygnus, familia Anatidae și ordinul Anseriformes.
Este o pasare migratoare răspândită în mlaștini, bălți și lacuri cu vegetație bogată (stuff, papură, etc.) din nordul si centrul Europei, Turcia, America de Nord și Balcani.
Preferă vegetația înaltă. Este o specie cu răspandire largă în Europa și un simbol al roialității și purității.
În România poate fi întâlnită în Delta Dunării în sezonul de vară și unele bălți din sudul țării. Iarna migreazăa în sudul mării Caspice alături de celelalte berze din nordul continentului. În iernile mai blande multe exemplare rămân la noi în țară.
Asta înseamnă că puteți vedea lebede în deltă și iarna. Este ocrotită prin lege datorită frumuseții și rarității sale.
Lebada de vară mai este cunoscută și ca Lebada mută.

   Lebada de vară – hrana

Alimentația lebedei de vară este alcatuită din plante, radăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște sau pesti mici. Aceasta, cel puțin la noi în țară, se axează mai mult pe hrană din apă.
Cu ajutorul gâtului lung se pot scufunda până la adâncimi de peste un metru. Putem spune că în general lebada consumă vegetație acvatică sau macrofite.
De obicei lebedele preferă apele adânci, acolo unde nu sunt rațe sau alte pasări de apă. Avantajul este că nu trebuie să concureze cu ele când se hrănesc.
Iarna reprezintă un pericol pentru lebede. Malul îngheață și acestea “se încăpățânează” să stea în apă.
Pe perioada iernii lebedele slăbesc pentru că nu mai au aceeași varietate și cantitate de hrană diponibile ca în sezonul cald.

   Cele mai importante caracteristici ale lebedei de vară

Lebada de vară este considerată cea mai frumoasă și mai raspandită dintre lebede. Poate fi recunoscută ușor după gâtul lung în formă de S, culoarea albă, ciocul roșu-portocaliu, “cucuiul” de la îmbinarea dintre frunte și cioc și picioarele negre.
Are o lungime de 140-160cm și cântărește 8-12 kg. Masculii sunt de obicei mai mari. Deschiderea aripilor este de 2 – 2.5 metri. Penele sunt albe, coada relativ lungă și ascutită la vârf. Ciocul lebedei de vară ajunsă la maturitate este roșu-portocaliu.
Puii au culoarea gri-cenușie până la vârsta de 2-3 ani. Acel bulb sau cucui cum l-am numit, este mai proeminent la masculi.
Este o pasăre care viețuiește în grupuri mari. Masculii dominanți își îndepărtează rivalii prin salturi, diverse “alunecări” pe apă sau bătând din aripile lor lungi. În zbor pot atinge viteza de 85km/h.
Lebada de vară nu cântă, însă aripile produc un fâlfâit muzical în zbor care se aude de la distanță. Acel sunet este produs de aerul care trece prin penele de zbor.
Când înoată gâtul este ținut grandios în formă de S și ciocul în jos în timp ce aripile stau ridicate sub forma unui scut. În parcurile și grădinile zoologice ale marilor orașe este printre cele mai apreciate păsări decorative fiind îmblânzită relativ ușor.
Zborul lebedei de vară și al lebedelor în general este spectaculos. Are nevoie de circa 10 metri pentru a alerga pur și simplu pe apă pentru a-și lua zborul.
Aterizarea se face cu aripile larg deschise planând ușor deasupra apei, după care alunecând și în final poposind pe suprafața apei. Pentru aterizare are nevoie de un spațiu de 3-4m. Lebada are un simț teritorial foarte dezvoltat.
Inamicii naturali ai lebedelor sunt vulpile și șacalii care le pandesc mai ales în perioada de naparlire și iarna. În general este o pasare agresivă când se simte amenințată sau când are pui. Aceasta rareori este prinsă, cu excepția când este bolnavă sau bătrână.
Cele mai vulnerabile sunt ouăle care ajung ca hrană pentru ratoni, nurci și alte mamifere. De obicei părinții stau aproape de cuib pentru a micșora șansele.

   Reproducerea Lebedelor de vară

Lebada de vară cuibarește și în lacurile și bălțile din Delta Dunării unde își face cuibul în stuf cât mai departe de eventualii predători în locuri virgine. Uneori mai cuibarește si pe râurile lente sau pe canale mai aproape de oameni dacă are conditii bune (daca se simte in siguranță, își procură hrana cu ușurință, etc.).
Cum am spus și mai sus preferă vegetația înaltă pentru că este o pasăre mare, își face un cuib pe măsură, de dimensiuni apreciabile.
S-a observat că lebada de vară poate avea 4-5 masculi. Uneori “divortează” de unul pentru altul.
In timpul rutului își umflă penele și își curtează partenerul cu grație. După împerechere pe la începutul lunii mai femela depune 5-12 ouă de culoare albe-gri.
Ouăle sunt clocite de ambii părinți timp de 34-36 de zile. În această perioadă masculul își apară cuibul cu îndârjire. Este cunoscut comportamentul mai agresiv, al lebedei de vară, în perioada de reproducere. Are nevoie ca străinii să stea cât mai departe să poată clocii ouăle în liniște.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de trei ani. Puii încep să zboare dupa 60 de zile. Ambii părinți îngrijesc puii pănă la vârsta de 5 luni când devin independenți.
Lebada de vară trăiește aproape 20 de ani în sălbăticie și 30-40 de ani în captivitate.