Orașul Tulcea

Tulcea este resedinta si cel mai mare oras al judetului Tulcea. Este situata pe sapte coline din Dealurile Tulcei, pe o vatra populata continuu incepand din perioada culturii Gumelnita (2900 - 2200 i.C.), continuand cu asezarea greaca Aegyssus (secolul VIII i.C.), cu portul si orasul roman din secolele I - II d.C., cu orasul numit Tulcea din vremea lui Mircea cel Batran. Sub stapanirea otomana, orasul decade, un reviriment inregistrandu-se o data cu deschiderea canalului Sulina. Orasul a fost atestat documentar in anul 1657. S-a aflat sub stapanire otomana intre anii 1420 si 1877.

In perioada 1840-1859, Tulcea a fost populata cu colonisti de origine germana, cunoscuti ca germani dobrogeni. Majoritatea au parasit localitatea in 1940, fiind stramutati cu forta in Germania nazista, sub lozinca Heim ins Reich (Acasa in Reich).
Pana la reforma administrativa din anul 1950 a fost resedinta judetului Tulcea (interbelic). Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, a devenit resedinta unui raion din Regiunea Dobrogea.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Tulcea se extinde si se modernizeaza. In prezent, vatra orasului atinge o suprafata de 115 kmp si o populatie de 91.875 locuitori (in anul 2002). Tulcea este un oras industrial, modern, port pentru navele de pasageri, precum si pentru cele care transporta produse industriale (mai ales materii prime) si pentru navele de pescuit oceanic.

Geografie Tulcea
Orasul Tulcea se afla la 30 de metri altitudine si la 292 kilometri fata de Bucuresti.
Clima municipiului Tulcea este temperat-continentala, cu influente sub-mediteraneene. Iarna se face simtit aerul arctic, din nord, care provoaca scaderea temperaturii. Temperatura maxima inregistrata a fost de 38,7 grade, iar minima a fost de -26,8 grade in anul 1942.
Temperatura medie anuala din Tulcea este una dintre cele mai ridicate din tara, fiind de 10,8 grade. Precipitatiile medii anuale sunt de 350-500 mm. Debitele Dunarii sunt in medie, la Tulcea, de aproximativ 5000-6000 mc/s, minimele fiind de 2000 mc/s, iar maximele de 15.000-16.000 mc/s.

Demografie
Conform Recensamantului din 2002, Tulcea are o populatie de 91.875 locuitori, dintre care 92,3% sunt romani. Cele mai mari minoritati sunt: cea de rusi-lipoveni (3,4% din populatia totala a orasului) si cea turca (1,4%). Alte minoritati importante sunt: cea ucraineana, tatara, italiana, armeana, maghiara, germana, evreiasca, greaca, tiganeasca, etc. Majoritatea bulgarilor indigeni au parasit orasul in anul 1941, ca urmare a semnarii Tratatului de la Craiova.

Religie
In Tulcea exista 22 de lacasuri de cult dupa cum urmeaza: 15 biserici ortodoxe (dintre care 4 de rit vechi), o biserica romano- catolica, una baptista, una adventista, doua case de rugaciune, o sinagoga si o moschee.

Economie
Tulcea este un important centru industrial. Aici se realizeaza constructii si reparatii de nave. Un aeroport se afla in apropiere de oras. Centru de exploatare a stufului. Tot aici se afla si unicul producator de alumina calcinata din tara, precum si un important santier de constructii navale. Fiind supranumit si "Orasul de la Portile Deltei Dunarii", o parte din economie s-a dezvoltat in jurul turismului, fapt atestat prin constructiile si investitiile ce s-au facut pentru construirea de noi hoteluri.

Istoria viticulturii in zona Tulcei
Asa cum spune legenda, zeul vinului s-a nascut in Tracia, pe teritoriul Romaniei de astazi. In aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 i.e.n. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atat de vestita, incat marele rege dac Burebista, in dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineinteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, in scurt timp, alte vii au fost plantate.
Dupa ce Dacia a fost cucerita de catre romani (in anul 106 e.n), pe monedele batute in noua provincie era reprezentata o femeie careia doi copii ii ofereau struguri, ca simbol al principalei bogatii a tarii. In timpuri mai recente, evolutia industriei vinului din Romania a fost influentata de catre patru momente importante din istoria tarii: stransele legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19, stransele legaturi cu Germania si Austria din perioada interbelica, instaurarea comunismului in 1948 si liberalizarea economica de dupa 1989.
Romania a intretinut stranse legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19: cultura franceza, educatia si ingineria erau foarte apreciate, iar franceza era limba uzuala pentru cei educati. In momentul in care filoxera a lovit podgoriile romanesti, era normal ca viticultorii de aici sa ceara asistenta tehnica si ajutor practic colegilor lor francezi. Ca rezultat, marea majoritate a viilor plantate post-filoxera au fost de provenienta franceza, cum ar fi: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay ori Sauvignon Blanc. De aceea varietatile respective sunt cultivate in Romania de mult mai mult timp ca in restul tarilor din estul Europei.
O alta consecinta a schimbarii de orientare, in favoarea Germaniei si Austriei, in perioada dintre cele doua razboaie, a fost introducerea pe piata romaneasca a spritului: vin ce se bea acompaniat de apa minerala. Si astazi, in Romania, spritul este un mod foarte popular de a bea vinul, de aici rezultand si preferinta consumatorilor (dar si a producatorilor) romani pentru vinurile albe seci, din moment ce acestea dau cel mai bun sprit.
In timpul perioadei comuniste au fost dezvoltate trei genuri de societati producatoare de vin: statiunile de cercetari viticole, intreprinderi de stat pentru industrializarea vinului si cooperative agricole, legate intr-un fel sau altul de intreprinderile de stat.
Liberalizarea economiei romanesti, de dupa 1989, nu a afectat societatile de cercetare din domeniul viei si vinului; pe de alta parte, viile aflate in patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar intreprinderile si societatile vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, si ele, privatizate. In regiunile care astazi formeaza spatiul romanesc, vita de vie crestea salbatica, in urma cu mii de ani. Specia Vitis Silvestris, autohtona in padurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani inaintea erei crestine, documente antice informeaza ca agatirsii, populatie care traia in tinuturile de sus ale Vaii Muresului, erau renumiti prin vii intinse.
Istoricul Gustave Glotz remarca, inca din anul 1925, in volumul "Civilisation Egeenne": "Cu mult inainte de a fi consacrata era lui Dyonysos, vita de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar traditiile mitologice ale Greciei antice atribuie tracilor si pelasgilor introducerea vitei de vie in Hellada. "Razboinicii greci s-au dus in Tracia sa gaseasca vinul", se spune intr-un vers din Iliada lui Homer.
Mai tarziu, poetul latin Ovidiu descrie modul in care geto-dacii practicau viticultura si concentrarea vinului prin inghetare, obtinand ceea ce astazi se numeste coniac. Pe vremea celebrului rege dac Burebista, viile luasera, cum se stie, o asemenea extindere, iar vinul producea stari inconforme cu morala geto-dacica, incat marele preot Deceneu l-a convins pe monarh sa ordone starpirea podgoriilor. Istoricul antic Strabon relateaza acest fapt, in urma caruia s-a declansat o uriasa rascoala, care a dus in final la asasinarea lui Burebista. Peste mai bine de un secol, cand legiunile lui Traian au navalit in Dacia, ele au gasit aici o viticultura infloritoare. Faptul este ilustrat de medalia batuta de imparatul roman in onoarea victoriei asupra lui Decebal, in care Dacia este simbolizata printr-o femeie asezata pe o stanca, in fata careia doi copilasi tin in maini ciorchini de struguri si spice de grau, semnul bogatiei tarii. Mai mult, in traditiile mitologice chineze se considera ca vita de vie a fost adusa in China din Dacia preistorica.
Vinurile romanesti au fost intotdeauna cautate in Europa, ca de altfel si tescovina (tighirul). Dimitrie Cantemir noteaza ca, din Moldova, vinurile romanesti ajungeau pana in Tarigrad, Varsovia si Viena, iar cele din Muntenia, in Turcia si Egipt. Vinurile de Cotnari, Magura, Piatra si Nebuna erau cotate aidoma cu cele de Tokay, Sauternes, Sanatorin, Rhein si Bourgogne. Insusi Napoleon, imparatul Frantei, prefera vinul de Cotnari.
In plina glorie, viticultura romaneasca a fost atacata cu furie in anii 1882-1884 de epidemia ucigatoare a filoxerei. In decurs de 12 ani, podgoriile au fost decimate. Urmarea acestui flagel a constat intr-o lupta crancena pentru refacerea viilor cu vite aduse mai ales din Franta, dar care s-au dovedit improprii climatului Romaniei. In cele din urma, viticultorii au recurs la aclimatizari si la refacerea soiurilor autohtone. In 1913, suprafata viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu o productie de 1.520.000 hectolitri de vin anual. Dar, dupa Primul Razboi Mondial, atribuindu-se taranilor loturi de pamant din mosiile statului, acestia au plantat pretutindeni vii. In scurt timp, suprafata viilor s-a dublat, dar nu cu vite altoite, ci cu hibrizi, producatori directi, care nu dau totusi vinuri de calitate.
Intinderea excesiva a viilor de hibrizi a devenit la un moment dat ingrijoratoare, deoarece vinurile obtinute de tarani concurau pe cele nobile, scazand pretul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai multe ori ministrul Agriculturii in perioada interbelica, au facut ca Parlamentul sa adopte o lege nepopulara privind ingradirea plantarii de vite de vie hibride producatoare direct. In 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producatori directi si 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite. In schimb, suprafata viilor cu specii nobile se cifra la circa 500.000 de hectare.
Este interesant de observat ca, prin confiscarea viilor in timpul regimului comunist, o serie de soiuri autohtone de vite, precum Basicata, Baraghina, Cramposia, Cabasma, Mustoasa, Galbena, Gordin si Samoveanca au disparut sau au fost imputinate, devenind raritati.

Cai de acces in Tulcea
Cu masina:
-Autostrada A2 pana la km 105
- Drajna -Slobozia  - Harsova (DN22A) - Tulcea
- Galati (DN2B) - Braila (DN22) - Tulcea
- Constanta (DN22) - Tulcea
Cu trenul:
In Tulcea exista doua gari: Tulcea Marfuri si Tulcea Oras. Aceasta din urma este cea mai importanta si este capatul liniei 804, ce leaga Tulcea de Medgidia (144 km). Zilnic pleaca doua perechi de trenuri personale spre Medgidia si un tren accelerat spre Bucuresti.
Cu autocarul:
- Bucuresti - Tulcea (microbuze)
- Constanta - Tulcea
- Iasi - Tulcea

Atractii turistice in Tulcea
- Muzee: Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (ICEM), Muzeul de Stiinte Naturale "Delta Dunarii", Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie si Arta Populara (MEAP), Muzeul de Istorie si Arheologie.
- Lacasuri de cult: Catedrala Sfantul Nicolae, Moscheea Azizie, Sinagoga, Biserica Sfantul Gheorghe "Cu Ceas", Cimitirul evreiesc
- Alte cladiri si locuri: Delta Dunarii, Piata Civica, Monumentul Independentei, Complexul Delta Dunarii (acvariu), parcuri: Parcul Personalitatilor, Parcul Albatros, Oraselul Copiilor ,Centru Muzeal Eco-Turistic Delta Dunarii

Educatie
In municipiul Tulcea se afla 4 universitati, 11 licee, 13 scoli generale si 24 de gradinite.
Principalele licee din oras sunt: Colegiul "Brad Segal" (denumirea veche Liceul de Industrie Alimentara), Liceul "Grigore Moisil", Colegiul Dobrogean "Spiru C. Haret", Liceul de Arta "George Georgescu", Liceul Pedagogic, Colegiul Tehnic "Henri Coanda", Grupul Scolar Industrial "Anghel Saligny", Colegiul Agricol "Nicolae Cornateanu", Colegiul Economic "Delta Dunarii", Seminarul Teologic "Sfantul Ioan Casian" Tulcea
Centre de formare profesionala: Scoala de Marina "Atlas", Scoala de arte si meserii
De asemenea, in Tulcea se afla si un teatru construit recent, Teatrul "Jean Bart", ce a fost inaugurat in data de 18 februarie 2008.

Orase infratite cu Tulcea: Aalborg (Danemarca), Rovigo (Italia), Shumen (Bulgaria)

Personalitati nascute la Tulcea: Panait Cerna - scriitor; Alexandru Ciucurencu - pictor; Radu Gheorghe - actor; Tora Vasilescu - actrita; Grigore Moisil - matematician; Virginia Mirea - actrita; Crin Antonescu - parlamentar; Traian Cosovei - scriitor; Cezar Calenic - profesor; Gheorghe Calciu-Dumitreasa - teolog; Stefan Caraman - scriitor; Georges Boulanger - violonist, compositor; Mioara Avram - lingvist roman.