Oras

Scurt istoric: Tulcea este municipiul de reședință și cel mai mare oraș al județului Tulcea, Dobrogea, România. Este situat pe 7 coline din Dealurile Tulcei, pe o vatră populată continuu începând din perioada culturii Gumelnița (2900 - 2200 î.C.), continuând cu așezarea greacă Aegyssus (secolul VIII î.C.), cu portul și orașul roman din secolele I - II d.C.,

Datând încă din secolul VII I.H., orașul Tulcea este menționat în documente pentru prima dată de Diodor din Sicilia (sec 3 I. H.) sub numele de Aegyssus; acest nume vine de la întemeietorului său, getul Carpyus Aegyssus pe care Ovidiu îl menționează în cele 2 epistole din "Ex Ponto". În sec. I-II d.H. Aegyssus a fost o bază a flotei române, avanpostul apărării granițelor Imperiului Roman.

Pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Tulcea, împreună cu toată Dobrogea, făcea parte din Țara Românească. După moartea domnitorului și alți voievozi români se vor interesa de această zonă pentru rolul său strategic. Apoi, vreme de aproape 5 secole orașul s-a aflat sub ocupația imperiului turc (între 1420 și 1877). Din această perioadă va fi cunoscut sub numele de Tulcea, denumire întâlnită prima dată în anul 1595 pe o hartă întocmită de genovezul Paolo Giorgici. Asupra semnificației numelui său se mai poartă și azi discuții.

În perioada 1840-1859, localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea acestora a părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich).

Până la reforma administrativă din anul 1950, Tulcea a fost reședința județului Tulcea (interbelic). După instaurarea regimului comunist în România, Tulcea a devenit reședința unui raion din Regiunea Dobrogea.

După cel de-al doilea război mondial, orașul se extinde și se modernizează. În prezent vatra orașului atinge o suprafață de 115 kmp și o populație de 98.608 locuitori (în anul 2011). Tulcea este un oraș industrial, modern, port pentru navele de pasageri, precum și pentru cele care transportă produse industriale, mai ales materii prime. Județul Tulcea este situat în așa natură, încât este accesibil atât de pe mare cât și pe Dunăre de către navele maritime, având un mare avantaj comercial.

Cuvântul Tulcea ar proveni după unele ipoteze de la tul -olană, cărămidă și cea -pământ, adică denumirea dată în acele timpuri după îndeletnicirile locuitorilor care împânziseră dealurile cu cărămidării necesare orașelor mereu distruse. Nicolae Iorga crede însă că tul ar fi de fapt numele unui bey local la care s-a adăugat terminația cea precum și în alte cazuri: Casimcea, Hazamcea, etc..

Clima: municipiului Tulcea este temperat-continentală cu influențe sub-mediteraneene. Iarna se face simțit aerul arctic, din nord, care provoacă scăderea temperaturii. Temperatura maximă înregistrată a fost de 38,7°, iar minima a fost de -26,8° în anul 1942. Temperatura medie anuală din Tulcea este una dintre cele mai ridicate din țară, fiind de 10,8°. Precipitațiile medii anuale sunt de 350-500mm. Debitele Dunării sunt în medie, la Tulcea, de aproximativ 5000-6000 mc/s, minimele fiind de 2000 mc/s, iar maximele de 15.000-16.000 mc/s.

Demografie: Conform Recensământului din 2002, Tulcea are o populație de 93.051 locuitori, dintre care 92,3% sunt români. Cele mai mari minorități sunt: cea de ruși-lipoveni (3,4% din populația totală a orașului) și cea turcă (1,4%). Alte minorități sunt: cea ucraineană, tătară, italiană, armeană, maghiară, germană, evreiască, greacă, țigănească, etc. Majoritatea bulgarilor indigeni au părăsit orașul în anul 1941, datorită Tratatului de la Craiova.

Religie: În Tulcea există 22 de locașuri de cult după cum urmează: 15 biserici ortodoxe (dintre care 4 de rit vechi), o biserică romano-catolică, una baptistă, una adventistă, două case de rugăciune, o sinagogă și o moschee.

Sub profil confesional, le recensământul din anul 2002, majoritatea locuitorilor este de religie ortodoxă (88.269 locuitori). Urmează religia romano-catolică cu 347 de credincioși. Alte religii, printre care și atei, sunt prezente, dar cu procente mult mai mici.

Economie: Tulcea este un important centru industrial. Aici se realizează construcții și reparații de nave. Un aeroport se află în apropiere de oraș. Centru de exploatare a stufului, tot aici se află și unicul producător de alumină calcinată din țară precum și un important șantier de construcții navale. Fiind supranumit și Orașul de la Porțile Deltei Dunării, o parte din economie s-a dezvoltat în jurul turismului, fapt atestat prin construcțiile si investițiile ce s-au făcut pentru construirea de noi hoteluri. Aici funcționează mai multe centre comerciale: Penny Market, Hipermarket Dunărea, Coral Plaza Mall, Billa, Winmarkt, Lidl, Kaufland, Dedeman, Profi.

Istoria viticulturii în zona Tulcei: Așa cum spune legenda, zeul vinului s-a născut în Tracia, pe teritoriul României de astăzi. În această zonă, producerea vinului este o ocupație ce datează din secolul 7 î.e.n. Abundența și calitatea vinurilor produse de către daci (locuitorii acestei părți a Traciei) era atât de vestită, încât marele rege dac Burebista, în dorința de a pune capăt incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînțeles, nu toate viile au fost dezrădăcinate și, în scurt timp, alte vii au fost plantate.

După ce Dacia a fost cucerită de către romani (în anul 106 e.n), pe monedele bătute în noua provincie era reprezentată o femeie căreia doi copii îi ofereau struguri, ca simbol al principalei bogății a țării.

În timpuri mai recente, evoluția industriei vinului din România a fost influențată de către patru momente importante din istoria țării: strânsele legături cu Franța de-a lungul secolului 19, strânsele legături cu Germania și Austria din perioada interbelică, instaurarea comunismului în 1948 și liberalizarea economică de după 1989.

Educație: În municipiul Tulcea se află 4 universități, 11 licee, 13 școli generale și 24 de grădinițe.

Căi de acces în Tulcea:

-Cu mașina: Brăila - 92 km: București – 283 km (via Hârșova - DN2): Constanța – 126 km: Galați – 113 km (via Brăila): Vaslui - 290 km (via Galați),

-Cu trenul: În Tulcea există două gări: Tulcea Mărfuri și Tulcea Oraș. Aceasta din urmă este cea mai importantă și este capătul liniei 804, ce leagă Tulcea de Medgidia (144 km). Zilnic pleacă două perechi de trenuri personale spre Constanța și o pereche de trenuri accelerate spre București, acestea din urmă fiind deservite de automotoare Siemens Desiro (Săgeata albastră),

Cu autocarul: București – Tulcea (microbuze), Constanța – Tulcea, Iași – Tulcea-Alba Iulia,

Cu avionul: Aeroportul Mihail Kogălniceanu (~105 km de Tulcea) — la ~15 km de orașul Constanța,

Cu vaporul: Tulcea – Sf. Gheorghe: Tulcea – Sulina: Tulcea – Chilia: Tulcea – Periprava.

Obiective turistice:

            Faleza Tulcea reprezintă una din cele mai importante atracții ale orașului. Situată pe malurile Dunării, Faleza din Tulcea le oferă turiștilor niște priveliști minunate, fiind un veritabil loc de promenade atât în timpul verilor călduroase cât și în iernile friguroase.

Muzee: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM), Muzeul de Științe Naturale "Delta Dunării", Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie și Artă Populară (MEAP), Muzeul de Istorie și Arheologie.

Triunghiul mânăstirilor din Tulcea este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Delta Dunării, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere. Acum este mai simplu ca niciodată să descoperi mânăstirile din județul Tulcea, întrucât au fost inaugurate oficial drumurile județene spre cele mai importante mânăstiri: Cocoș, Saon și Celic Dere.

Monumentul Independentei din orașul Tulcea reprezintă unul dintre simbolurile naționale închinate în cinstea eroilor neamului căzuți pentru patrie în timpul Războiului de Independența al României, clădit de către regale Carol I.

Alte clădiri și locuri: Teatrul "Jean Bart", Piața Civică, Winmarkt (aflat în centrul orașului, fostul magazin „Diana”), Coral Plaza Mall, Complexul Delta Dunării (acvariu), Pădurea Valea Fagilor, Rezervația de Liliac Valea Oilor, Rezervația naturală Dealul Călugăru Iancina, Rezervația naturală Valea Mahomencea, Rezervația Naturală Pădurea Babadag – Codru, Peștera Tunel, Peștera Țestoasei, Peștera Mare, Lacul Traian.

Cinema Cityplex Tulcea: http://tulcea.cityplex.ro/

Parcuri: Parcul Personalităților, Parcul Albatros, Orășelul Copiilor.

Agrement; Turiștii pot închiria bărci cu motor, șalupe, hidrobiciclete, sau pot alege o plimbare cu una dintre ambarcațiunile puse la dispoziție. Aceștia se mai pot delecta prin partide liniștite de pescuit, vânătoare, sau o vizită șantierului naval (haha! Doar la lansări... zice unul din directori Vard-STX).  Sunt nelipsite evenimentele locale, restaurantele, pizzeriile, sălile de jocuri.

ORASUL SULINA

Scurt istoric: Prima atestare documentara a localitatii in anul 950 in lucrarea "De Administrando Imperio" a lui Constantin Porfirogenetul. Sulina este localizata in hartile medievale in anul 1327 de catre Pietro Visconti.
- Navigatia corabiilor la Gurile Dunarii
- Denumirile sub care este intalnita asezarea de la gurile Dunarii sunt: Selina, Sunne, Solina si in final, Sulina.
- Ca urmare a problemelor legate de orientare, intampinate de comandantii navelor la intrarea pe bratul Sulina, pe la mijlocul secolului XVIII-lea este construit un far si cladirile administrative necesare.
- De-a lungul timpului o serie de negutatori, diplomati si militari fac observatii legate de rolul important pe care il joaca portul Sulina pentru buna desfasurare a navigatiei la gurile Dunarii.
- Datorita navigatiei dificile cauzata de existenta bancurilor de nisip, a curentilor si a apei putin adanci din zona de varsare a Dunarii, dupa anii 1785 se discuta din ce in ce mai des despre regularizarea gurilor Dunarii.
-Prin anii 1820 se spune ca apar primii pirati care se ocupa cu jefuirea corabiilor aflate in imposibilitate de manevra, la ancora sau in zonele cu dificultate de la gura Dunarii.

Relief si flora: Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.
 Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaci(Trapa natans) și mai rar nufărul alb (Nymphaea alba). Zona extravilană se remarcă prin absența copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc de salcâmi (Robini pseudacacia), plantat la intrarea în oraș. Altfel, în oraș se pot întâlni sălcii (Salix babylonica), plopi, frasini (Fraxinus excelsior), și corcoduși (Prunus cerasifera), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari.

Cimitirul Maritim:

Localizat la iesirea din oras spre plaja.

Printre morminte de ofiteri si comandanti din Marina Regala Romana poate fi gasit mormantul Printesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza, nascuta la Istanbul dar sfarsitul a gasit-o la Sulina si mormantul lui William Simpson, omul de incredere al inginerului sef al Comisiei Europene a Dunarii. Simpson a condus 13 ani lucrarile de constructii pe canal, de la debarcadere si farurile de pe dig.
            Ansamblu cimitire - Cimitirul Comisiunii Europene a Dunarii se prezinta ca un ansamblu de trei cimitire:
           - Cimitirul crestin (impartit in Cimitirul C. E. D., Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de rit vechi - lipovenesc si Cimitirul bisericilor europene occidentale),
               -  Cimitirul musulman,
               -  Cimitirul evreiesc.

Farul Cmisiunii Europene (muzeu)   http://www.youtube.com/watch?v=OMqXgQJvsW0

Constructia acestui far a fost stabilita dupa infiintarea Comisiei Europene a Dunarii, prin "Actul public privind navigatia la Dunare", emis la 2 noiembrie 1865 la Galati, Construit in a doua etape si finalizata in anul 1870, fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunarii, devenind un simbol al activitatii Comisiei Europene a Dunarii in punctual cel mai estic al tarii.

Planurile si constructia acestui obiectiv, au fost realizate de catre inginerii englezi Ch. Hartley si M. Engelhardt care au participat, de asemenea si la realizarea planurilor de construire a canalului navigabil precum si cele de intretinere permanenta a bratului Sulina.
  Avand o inaltime de 17,34 metri si o forma tronconica, farul gazduieste cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart.
  Tot la parterul farului se afla o alta sala dedicata Comisiunii Europene a Dunarii, organism international constituit in urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856.
  Scara metalica in forma de spirala, ne conduce la cupola farului, treptele si interiorul constructiei fiind iluminate prin intermediul celor trei ferestre circulare.
            Astazi, monumentul istoric se afla in administrarea OFICIULUI NATIONAL PENTRU PROTEJAREA PATRIMONIULUI.

Farul vechi: construit in perioada Comisiunii Europene a Dunarii, actualmente neutilizabil. Este situat pe malul stang al Dunarii, iar legatura sa cu partea continentala se realizeaza printr-un lung dig de piatra. Ceea ce este fascinant la acest dig este faptul ca el inca mai pastreaza inscriptiile celor ce au participat la constructia sa.
          Farul observator este cel la care s-au realizat filmari pentru filmul "Toate panzele sus". Nu ratati vizitarea acestui loc urcarea pana in varf este destul de grea, treptele sunt rupte. Acest loc este si un loc bun de pescuit.
         Farul nou se afla amplasat aproape de capatul digului de sud al gurii Canalului Sulina si are o inaltime de 48 metri. Este o constructie cilindrica, iar lumina sa este vizibila de la o distanta de 19 mile marine.

Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunarii
       Cladirea este in forma de “U”, cu parter si etaj si a functionat ca sediu al Comisiunii Europene a Dunarii pana in anul 1921.
      Constructia imobilulului, cel mai impunator din Sulina, a fost terminata in 1868. Dupa constituirea Directiunii Dunarea Maritima (D.D.M.), aici a functionat Capitania Portului Sulina, Casa de bani a Trezoreriei D. D.M. si o parte din serviciile auxiliare ale D.D.M.
      Imobilul a fost afectat de bombardamentele din Primul Razboi Mondial si refacut ulterior. Intre anii 1941 si 1944, aici a functionat Comandamentul militar German. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, imobilul a fost incendiat, ramanand doar peretii din caramida. Cladirea a suferit in timp, recompartimentari interioare nesemnificative.
     Imaginile vechi sugereaza prezenta unor acrotere la extremitatile frontonului principal, disparute de mult timp. Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica in plan si spatiu.

Catedrala si Bisericile - Obiectiv touristic in Sulina
     Patru biserici cu patru poveşti diferite, lăcaşuri în care, de-a lungul timpului, oamenii şi-au găsit liniştea, vă aşteaptă să le vizitaţi!
   Catedrala Sf. Alexandru si Sf. Nicolae. Din 1882 reprezinta pentru Sulina anul in care este constientizata construirea unei noi noi biserici. Astfel, viata religioasa de la gurile Dunarii capata o alta dimensiune odata cu sosirea preotului V. Gheorghiu, care transforma nevoia realizarii acestei constructii din vis in realitate.
          Organizeaza corala bisericii, cu care participa in 1906 la Expozitia de la Bucuresti si castiga o medalie de aur ce atrage simpatia regelui Carol I. Avand acest ascendent moral, incepe in 1908 colectia baneasca pentru biserica visata, iar in 1910, in prezenta familiei regale se pune piatra de temelie la Catedrala Deltei.
          In actul de fundatie se spune: "Inceputu-sa acest dumnezeiesc lacas cu hramul Sf. Ierarh Nicolae si Sf. Alexandru, patronul zilei de 30 august, cand oastea romana la 1877 a marturisit pe campul de lupta vechi virtuti strabune, astazi 31 octombrie 1910, intr-al 45-lea an de domnie al Mariei Sale Regele Carol I si al sotiei sale, Maria Sa Regina Elisabeta".

Biserica greceasca Sf. Nicolae a fost zidita in anul Domnului 1868, putand hramul Sf. Nicolae, fiind sfintita in anul 1869. Clopotnita are trei clopote, doua dintre ele avand inscriptia: "Sulina 1933". Covoarele si tapiseriile, inramate, sub sticla, sunt donatii ale enoriasilor greci ai orasului Sulina. Este o fosta filiala a bisericii Sf. Nicolae. In anul 1906 biserica era in stare buna, functiona cu doi preoti si trei cantareti si detinea doua proprietati. In altar, Sf. Masa are deasupra un frumos baldachin lucrat de maistrul Constantin Ioan.

Biserica de rit vechi Sfintii Petru si Pavel  a fost construita in perioada august 1991 - iulie 1995. In antecamera bisericii se afla o placa pe care se afla urmatoarea inscriptie: "Constructia bisericii a inceput in august 1991 si s-a facut sfintenia pe 12 iulie 1995. O contributie insemnata au adus-o enoriasii orasului si in mod deosebit: Preot paroh Danilov Savin, Epitrop casier Petrichei Irimia si MS. Constr. Sipatchin Demid". Din biserica veche a ramas Sf. Masa. Ascultand o slujba tinuta in biserica enoriasilor rusi-lipoveni constatam cu uimire ca singura deosebire fata de slujba enoriasilor ortodocsi este limba. La fiecare slujba suntem placut surprinsi de faptul ca portul traditional al credinciosilor a supravietuit pana in zilele noastre, nicio femeie neavand voie sa intre in biserica cu capul descoperit sau purtand pantaloni.

Biserica romano - catolica Sf. Nicolae a fost sfintita in anul 1863, constructia fiind rezultatul efortului financiar al comunitatii italiene din orasul Sulina. Este imprejmuita de un gard de fier forjat, prins intre coloane de piatra, pe partea superioara in mijlocul fiecarei coloane se afla cate o teava de fier in care, in vreme de sarbatoare, se introduceau steaguri. Stilul constructiei este de tip italian, specific celei de-a doua jumatati a secolului IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale. Este o constructie din piatra de Malta si caramida. Cele trei clopote din clopotnita bisericii au fost turnate din bronz si dateaza din anul sfintirii bisericii, respectiv anul 1863. Cum intri in interiorul bisericii, pe cele doua laturi, latura sudica si vestica, se afla 14 picturi care simbolizeaza "Calea Crucii", ce reprezinta drumul strabatut de Isus Hristos de la temnita in care a fost inchis si pana in momentul rastignirii Lui, pe muntele Golgota. Deasupra altarului mare se afla icoana Sf. Nicolae, protectorul bisericii. Pe masa ce reprezinta altarul mic, se afla Liturghia. Pana in anul 1970 slujbele erau tinute in limba latina, apoi slijbele au fost tinute in limba romana. Cum pasesti pragul bisericii, in dreapta se afla o statueta ce il intruchipeaza pe Sf. Nicolae. Balconul bisericii gazduia corul si cantaretii bisericii.

Biserica ortodoxa Sf. Nicolae era cunoscuta drept Catedrala, fiind prevazuta cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credinciosii bisericii ortodoxe romane si-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae - patronul marinarilor - in anul 1866, alaturi de alta biserica veche de lemn pe care, la punerea in functiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane si carti de ritual. Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spatiul respectiv sa nu fie calcat de oameni, s-a construit o troita monument, avand icoana Sf. Nicolae - Hramul bisericii care exista si astazi. Biserica a fost restaurata in anul 1923 de catre Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovata in anul 1956 de catre preotul Vasile Andreescu, inmormantat in curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru si Nicolae. In biserica ortodoxa Sf. Nicolae nu se mai slujeste din 05 septembrie 1982, de cand a fost sfintita Biserica Ortodoxa Sfantul Alexandru si Nicolae, actuala Catedrala.

Turnul de apa “Castel” de la Sulina are o istorie desprinsă din poveşti. La sfârşitul secolului trecut, la Sulina s-a oprit un vapor cu un oaspete de seamă, regina Olandei. Când a coborât, regina a cerut un pahar cu apă. Nu se aştepta să i se ofere direct din Dunăre. Mirată că într-un port cu activitate intensă nu există apă potabilă, întoarsă acasă, regina a cerut construcţia castelului de apă, cu tot cu reţeaua de distribuţie. A fost darul ei pentru Sulina. Lucrările au început în anul 1895 şi au durat 10 ani, s-au terminat în 1905. În al doilea război mondial, nemţii au vrut să arunce castelul de apă înalt de 28 de metri în aer. Nu au reuşit pentru că cineva dintre locuitorii oraşului a reuşit şi a tăiat fitilul. În schimb a ars toată structura lemnoasă, partea superioară. Castelul de Apă alimentează şi astăzi Sulina şi a devenit simbolul oraşului.

Varsarea Dunarii in Marea Neagra la Sulina

Pentru a vedea varsarea Dunarii in mare la Sulina este necesar sa inchiriati o barca cu motor care sa va duca pana acolo. Ea se inchiriaza cu tot cu barcagiu pentru ca este necesar sa ai un permis de conducere special pentru astfel de ambarcatiuni. Barcagii sunt de obicei locuitori din Sulina, pentru ca ei cunosc cel mai bine delta. Plimbarile cu barca includ mai multe obiective din delta, pe langa varsarea Dunarii in mare. Pentru facilitarea transportului si prevenirea inundatiilor, canalul Sulina a fost prelungit artificial, iar in prezent gura de varsare se afla mai departe de oras decat acum cativa ani. Locul in care apele Dunarii se unesc cu marea este destul de vast, iar valurile agitate. Daca bate vantul mai tare barca nu se poate apropia foarte mult de mare. Demarcatia dintre apele Dunarii si mare se remarca prin culorile mai tulburi ale Dunarii fata de albastrul intens al marii. De asemenea, bratul Sulina este delimitat prin stanci pazite strategic de pescarusi, sturzi si alte pasari ale deltei.

Plaja Sulina se remarca cu nisipul cel mai fin de pe litoralul Romanesc si faptul ca e situata intr-o zona in care vintul e prezent continuu, ceea ce face mai suportabila caldura soarelui. Plaja este la aproximativ 5 km de oras. Se poate ajunge cu maxi-taxiu-ul sau pe jos. Drumul trece pe linga, celebrul de-acum, Cimitirul din Sulina.

Tulcea este resedinta si cel mai mare oras al judetului Tulcea. Este situata pe sapte coline din Dealurile Tulcei, pe o vatra populata continuu incepand din perioada culturii Gumelnita (2900 - 2200 i.C.), continuand cu asezarea greaca Aegyssus (secolul VIII i.C.), cu portul si orasul roman din secolele I - II d.C., cu orasul numit Tulcea din vremea lui Mircea cel Batran. Sub stapanirea otomana, orasul decade, un reviriment inregistrandu-se o data cu deschiderea canalului Sulina. Orasul a fost atestat documentar in anul 1657. S-a aflat sub stapanire otomana intre anii 1420 si 1877.

In perioada 1840-1859, Tulcea a fost populata cu colonisti de origine germana, cunoscuti ca germani dobrogeni. Majoritatea au parasit localitatea in 1940, fiind stramutati cu forta in Germania nazista, sub lozinca Heim ins Reich (Acasa in Reich).
Pana la reforma administrativa din anul 1950 a fost resedinta judetului Tulcea (interbelic). Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, a devenit resedinta unui raion din Regiunea Dobrogea.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Tulcea se extinde si se modernizeaza. In prezent, vatra orasului atinge o suprafata de 115 kmp si o populatie de 91.875 locuitori (in anul 2002). Tulcea este un oras industrial, modern, port pentru navele de pasageri, precum si pentru cele care transporta produse industriale (mai ales materii prime) si pentru navele de pescuit oceanic.

Geografie Tulcea
Orasul Tulcea se afla la 30 de metri altitudine si la 292 kilometri fata de Bucuresti.
Clima municipiului Tulcea este temperat-continentala, cu influente sub-mediteraneene. Iarna se face simtit aerul arctic, din nord, care provoaca scaderea temperaturii. Temperatura maxima inregistrata a fost de 38,7 grade, iar minima a fost de -26,8 grade in anul 1942.
Temperatura medie anuala din Tulcea este una dintre cele mai ridicate din tara, fiind de 10,8 grade. Precipitatiile medii anuale sunt de 350-500 mm. Debitele Dunarii sunt in medie, la Tulcea, de aproximativ 5000-6000 mc/s, minimele fiind de 2000 mc/s, iar maximele de 15.000-16.000 mc/s.

Demografie
Conform Recensamantului din 2002, Tulcea are o populatie de 91.875 locuitori, dintre care 92,3% sunt romani. Cele mai mari minoritati sunt: cea de rusi-lipoveni (3,4% din populatia totala a orasului) si cea turca (1,4%). Alte minoritati importante sunt: cea ucraineana, tatara, italiana, armeana, maghiara, germana, evreiasca, greaca, tiganeasca, etc. Majoritatea bulgarilor indigeni au parasit orasul in anul 1941, ca urmare a semnarii Tratatului de la Craiova.

Religie
In Tulcea exista 22 de lacasuri de cult dupa cum urmeaza: 15 biserici ortodoxe (dintre care 4 de rit vechi), o biserica romano- catolica, una baptista, una adventista, doua case de rugaciune, o sinagoga si o moschee.

Economie
Tulcea este un important centru industrial. Aici se realizeaza constructii si reparatii de nave. Un aeroport se afla in apropiere de oras. Centru de exploatare a stufului. Tot aici se afla si unicul producator de alumina calcinata din tara, precum si un important santier de constructii navale. Fiind supranumit si "Orasul de la Portile Deltei Dunarii", o parte din economie s-a dezvoltat in jurul turismului, fapt atestat prin constructiile si investitiile ce s-au facut pentru construirea de noi hoteluri.

Istoria viticulturii in zona Tulcei
Asa cum spune legenda, zeul vinului s-a nascut in Tracia, pe teritoriul Romaniei de astazi. In aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 i.e.n. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atat de vestita, incat marele rege dac Burebista, in dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineinteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, in scurt timp, alte vii au fost plantate.
Dupa ce Dacia a fost cucerita de catre romani (in anul 106 e.n), pe monedele batute in noua provincie era reprezentata o femeie careia doi copii ii ofereau struguri, ca simbol al principalei bogatii a tarii. In timpuri mai recente, evolutia industriei vinului din Romania a fost influentata de catre patru momente importante din istoria tarii: stransele legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19, stransele legaturi cu Germania si Austria din perioada interbelica, instaurarea comunismului in 1948 si liberalizarea economica de dupa 1989.
Romania a intretinut stranse legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19: cultura franceza, educatia si ingineria erau foarte apreciate, iar franceza era limba uzuala pentru cei educati. In momentul in care filoxera a lovit podgoriile romanesti, era normal ca viticultorii de aici sa ceara asistenta tehnica si ajutor practic colegilor lor francezi. Ca rezultat, marea majoritate a viilor plantate post-filoxera au fost de provenienta franceza, cum ar fi: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay ori Sauvignon Blanc. De aceea varietatile respective sunt cultivate in Romania de mult mai mult timp ca in restul tarilor din estul Europei.
O alta consecinta a schimbarii de orientare, in favoarea Germaniei si Austriei, in perioada dintre cele doua razboaie, a fost introducerea pe piata romaneasca a spritului: vin ce se bea acompaniat de apa minerala. Si astazi, in Romania, spritul este un mod foarte popular de a bea vinul, de aici rezultand si preferinta consumatorilor (dar si a producatorilor) romani pentru vinurile albe seci, din moment ce acestea dau cel mai bun sprit.
In timpul perioadei comuniste au fost dezvoltate trei genuri de societati producatoare de vin: statiunile de cercetari viticole, intreprinderi de stat pentru industrializarea vinului si cooperative agricole, legate intr-un fel sau altul de intreprinderile de stat.
Liberalizarea economiei romanesti, de dupa 1989, nu a afectat societatile de cercetare din domeniul viei si vinului; pe de alta parte, viile aflate in patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar intreprinderile si societatile vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, si ele, privatizate. In regiunile care astazi formeaza spatiul romanesc, vita de vie crestea salbatica, in urma cu mii de ani. Specia Vitis Silvestris, autohtona in padurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani inaintea erei crestine, documente antice informeaza ca agatirsii, populatie care traia in tinuturile de sus ale Vaii Muresului, erau renumiti prin vii intinse.
Istoricul Gustave Glotz remarca, inca din anul 1925, in volumul "Civilisation Egeenne": "Cu mult inainte de a fi consacrata era lui Dyonysos, vita de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar traditiile mitologice ale Greciei antice atribuie tracilor si pelasgilor introducerea vitei de vie in Hellada. "Razboinicii greci s-au dus in Tracia sa gaseasca vinul", se spune intr-un vers din Iliada lui Homer.
Mai tarziu, poetul latin Ovidiu descrie modul in care geto-dacii practicau viticultura si concentrarea vinului prin inghetare, obtinand ceea ce astazi se numeste coniac. Pe vremea celebrului rege dac Burebista, viile luasera, cum se stie, o asemenea extindere, iar vinul producea stari inconforme cu morala geto-dacica, incat marele preot Deceneu l-a convins pe monarh sa ordone starpirea podgoriilor. Istoricul antic Strabon relateaza acest fapt, in urma caruia s-a declansat o uriasa rascoala, care a dus in final la asasinarea lui Burebista. Peste mai bine de un secol, cand legiunile lui Traian au navalit in Dacia, ele au gasit aici o viticultura infloritoare. Faptul este ilustrat de medalia batuta de imparatul roman in onoarea victoriei asupra lui Decebal, in care Dacia este simbolizata printr-o femeie asezata pe o stanca, in fata careia doi copilasi tin in maini ciorchini de struguri si spice de grau, semnul bogatiei tarii. Mai mult, in traditiile mitologice chineze se considera ca vita de vie a fost adusa in China din Dacia preistorica.
Vinurile romanesti au fost intotdeauna cautate in Europa, ca de altfel si tescovina (tighirul). Dimitrie Cantemir noteaza ca, din Moldova, vinurile romanesti ajungeau pana in Tarigrad, Varsovia si Viena, iar cele din Muntenia, in Turcia si Egipt. Vinurile de Cotnari, Magura, Piatra si Nebuna erau cotate aidoma cu cele de Tokay, Sauternes, Sanatorin, Rhein si Bourgogne. Insusi Napoleon, imparatul Frantei, prefera vinul de Cotnari.
In plina glorie, viticultura romaneasca a fost atacata cu furie in anii 1882-1884 de epidemia ucigatoare a filoxerei. In decurs de 12 ani, podgoriile au fost decimate. Urmarea acestui flagel a constat intr-o lupta crancena pentru refacerea viilor cu vite aduse mai ales din Franta, dar care s-au dovedit improprii climatului Romaniei. In cele din urma, viticultorii au recurs la aclimatizari si la refacerea soiurilor autohtone. In 1913, suprafata viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu o productie de 1.520.000 hectolitri de vin anual. Dar, dupa Primul Razboi Mondial, atribuindu-se taranilor loturi de pamant din mosiile statului, acestia au plantat pretutindeni vii. In scurt timp, suprafata viilor s-a dublat, dar nu cu vite altoite, ci cu hibrizi, producatori directi, care nu dau totusi vinuri de calitate.
Intinderea excesiva a viilor de hibrizi a devenit la un moment dat ingrijoratoare, deoarece vinurile obtinute de tarani concurau pe cele nobile, scazand pretul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai multe ori ministrul Agriculturii in perioada interbelica, au facut ca Parlamentul sa adopte o lege nepopulara privind ingradirea plantarii de vite de vie hibride producatoare direct. In 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producatori directi si 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite. In schimb, suprafata viilor cu specii nobile se cifra la circa 500.000 de hectare.
Este interesant de observat ca, prin confiscarea viilor in timpul regimului comunist, o serie de soiuri autohtone de vite, precum Basicata, Baraghina, Cramposia, Cabasma, Mustoasa, Galbena, Gordin si Samoveanca au disparut sau au fost imputinate, devenind raritati.

Cai de acces in Tulcea
Cu masina:
-Autostrada A2 pana la km 105
- Drajna -Slobozia  - Harsova (DN22A) - Tulcea
- Galati (DN2B) - Braila (DN22) - Tulcea
- Constanta (DN22) - Tulcea
Cu trenul:
In Tulcea exista doua gari: Tulcea Marfuri si Tulcea Oras. Aceasta din urma este cea mai importanta si este capatul liniei 804, ce leaga Tulcea de Medgidia (144 km). Zilnic pleaca doua perechi de trenuri personale spre Medgidia si un tren accelerat spre Bucuresti.
Cu autocarul:
- Bucuresti - Tulcea (microbuze)
- Constanta - Tulcea
- Iasi - Tulcea

Atractii turistice in Tulcea
- Muzee: Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (ICEM), Muzeul de Stiinte Naturale "Delta Dunarii", Muzeul de Arta, Muzeul de Etnografie si Arta Populara (MEAP), Muzeul de Istorie si Arheologie.
- Lacasuri de cult: Catedrala Sfantul Nicolae, Moscheea Azizie, Sinagoga, Biserica Sfantul Gheorghe "Cu Ceas", Cimitirul evreiesc
- Alte cladiri si locuri: Delta Dunarii, Piata Civica, Monumentul Independentei, Complexul Delta Dunarii (acvariu), parcuri: Parcul Personalitatilor, Parcul Albatros, Oraselul Copiilor ,Centru Muzeal Eco-Turistic Delta Dunarii

Educatie
In municipiul Tulcea se afla 4 universitati, 11 licee, 13 scoli generale si 24 de gradinite.
Principalele licee din oras sunt: Colegiul "Brad Segal" (denumirea veche Liceul de Industrie Alimentara), Liceul "Grigore Moisil", Colegiul Dobrogean "Spiru C. Haret", Liceul de Arta "George Georgescu", Liceul Pedagogic, Colegiul Tehnic "Henri Coanda", Grupul Scolar Industrial "Anghel Saligny", Colegiul Agricol "Nicolae Cornateanu", Colegiul Economic "Delta Dunarii", Seminarul Teologic "Sfantul Ioan Casian" Tulcea
Centre de formare profesionala: Scoala de Marina "Atlas", Scoala de arte si meserii
De asemenea, in Tulcea se afla si un teatru construit recent, Teatrul "Jean Bart", ce a fost inaugurat in data de 18 februarie 2008.

Orase infratite cu Tulcea: Aalborg (Danemarca), Rovigo (Italia), Shumen (Bulgaria)

Personalitati nascute la Tulcea: Panait Cerna - scriitor; Alexandru Ciucurencu - pictor; Radu Gheorghe - actor; Tora Vasilescu - actrita; Grigore Moisil - matematician; Virginia Mirea - actrita; Crin Antonescu - parlamentar; Traian Cosovei - scriitor; Cezar Calenic - profesor; Gheorghe Calciu-Dumitreasa - teolog; Stefan Caraman - scriitor; Georges Boulanger - violonist, compositor; Mioara Avram - lingvist roman.