Română
English
ORASUL SULINA
Scurt istoric: Prima atestare documentara a localitatii in anul 950 in lucrarea "De Administrando Imperio" a lui Constantin Porfirogenetul. Sulina este localizata in hartile medievale in anul 1327 de catre Pietro Visconti.
- Navigatia corabiilor la Gurile Dunarii
- Denumirile sub care este intalnita asezarea de la gurile Dunarii sunt: Selina, Sunne, Solina si in final, Sulina.
- Ca urmare a problemelor legate de orientare, intampinate de comandantii navelor la intrarea pe bratul Sulina, pe la mijlocul secolului XVIII-lea este construit un far si cladirile administrative necesare.
- De-a lungul timpului o serie de negutatori, diplomati si militari fac observatii legate de rolul important pe care il joaca portul Sulina pentru buna desfasurare a navigatiei la gurile Dunarii.
- Datorita navigatiei dificile cauzata de existenta bancurilor de nisip, a curentilor si a apei putin adanci din zona de varsare a Dunarii, dupa anii 1785 se discuta din ce in ce mai des despre regularizarea gurilor Dunarii.
-Prin anii 1820 se spune ca apar primii pirati care se ocupa cu jefuirea corabiilor aflate in imposibilitate de manevra, la ancora sau in zonele cu dificultate de la gura Dunarii.
Relief si flora: Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.
Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaci(Trapa natans) și mai rar nufărul alb (Nymphaea alba). Zona extravilană se remarcă prin absența copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc de salcâmi (Robini pseudacacia), plantat la intrarea în oraș. Altfel, în oraș se pot întâlni sălcii (Salix babylonica), plopi, frasini (Fraxinus excelsior), și corcoduși (Prunus cerasifera), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari.
Cimitirul Maritim:
Localizat la iesirea din oras spre plaja.
Printre morminte de ofiteri si comandanti din Marina Regala Romana poate fi gasit mormantul Printesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza, nascuta la Istanbul dar sfarsitul a gasit-o la Sulina si mormantul lui William Simpson, omul de incredere al inginerului sef al Comisiei Europene a Dunarii. Simpson a condus 13 ani lucrarile de constructii pe canal, de la debarcadere si farurile de pe dig.
Ansamblu cimitire - Cimitirul Comisiunii Europene a Dunarii se prezinta ca un ansamblu de trei cimitire:
- Cimitirul crestin (impartit in Cimitirul C. E. D., Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de rit vechi - lipovenesc si Cimitirul bisericilor europene occidentale),
- Cimitirul musulman,
- Cimitirul evreiesc.
Farul Cmisiunii Europene (muzeu) http://www.youtube.com/watch?v=OMqXgQJvsW0
Constructia acestui far a fost stabilita dupa infiintarea Comisiei Europene a Dunarii, prin "Actul public privind navigatia la Dunare", emis la 2 noiembrie 1865 la Galati, Construit in a doua etape si finalizata in anul 1870, fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunarii, devenind un simbol al activitatii Comisiei Europene a Dunarii in punctual cel mai estic al tarii.
Planurile si constructia acestui obiectiv, au fost realizate de catre inginerii englezi Ch. Hartley si M. Engelhardt care au participat, de asemenea si la realizarea planurilor de construire a canalului navigabil precum si cele de intretinere permanenta a bratului Sulina.
Avand o inaltime de 17,34 metri si o forma tronconica, farul gazduieste cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart.
Tot la parterul farului se afla o alta sala dedicata Comisiunii Europene a Dunarii, organism international constituit in urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856.
Scara metalica in forma de spirala, ne conduce la cupola farului, treptele si interiorul constructiei fiind iluminate prin intermediul celor trei ferestre circulare.
Astazi, monumentul istoric se afla in administrarea OFICIULUI NATIONAL PENTRU PROTEJAREA PATRIMONIULUI.
Farul vechi: construit in perioada Comisiunii Europene a Dunarii, actualmente neutilizabil. Este situat pe malul stang al Dunarii, iar legatura sa cu partea continentala se realizeaza printr-un lung dig de piatra. Ceea ce este fascinant la acest dig este faptul ca el inca mai pastreaza inscriptiile celor ce au participat la constructia sa.
Farul observator este cel la care s-au realizat filmari pentru filmul "Toate panzele sus". Nu ratati vizitarea acestui loc urcarea pana in varf este destul de grea, treptele sunt rupte. Acest loc este si un loc bun de pescuit.
Farul nou se afla amplasat aproape de capatul digului de sud al gurii Canalului Sulina si are o inaltime de 48 metri. Este o constructie cilindrica, iar lumina sa este vizibila de la o distanta de 19 mile marine.
Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunarii
Cladirea este in forma de “U”, cu parter si etaj si a functionat ca sediu al Comisiunii Europene a Dunarii pana in anul 1921.
Constructia imobilulului, cel mai impunator din Sulina, a fost terminata in 1868. Dupa constituirea Directiunii Dunarea Maritima (D.D.M.), aici a functionat Capitania Portului Sulina, Casa de bani a Trezoreriei D. D.M. si o parte din serviciile auxiliare ale D.D.M.
Imobilul a fost afectat de bombardamentele din Primul Razboi Mondial si refacut ulterior. Intre anii 1941 si 1944, aici a functionat Comandamentul militar German. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, imobilul a fost incendiat, ramanand doar peretii din caramida. Cladirea a suferit in timp, recompartimentari interioare nesemnificative.
Imaginile vechi sugereaza prezenta unor acrotere la extremitatile frontonului principal, disparute de mult timp. Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica in plan si spatiu.
Catedrala si Bisericile - Obiectiv touristic in Sulina
Patru biserici cu patru poveşti diferite, lăcaşuri în care, de-a lungul timpului, oamenii şi-au găsit liniştea, vă aşteaptă să le vizitaţi!
Catedrala Sf. Alexandru si Sf. Nicolae. Din 1882 reprezinta pentru Sulina anul in care este constientizata construirea unei noi noi biserici. Astfel, viata religioasa de la gurile Dunarii capata o alta dimensiune odata cu sosirea preotului V. Gheorghiu, care transforma nevoia realizarii acestei constructii din vis in realitate.
Organizeaza corala bisericii, cu care participa in 1906 la Expozitia de la Bucuresti si castiga o medalie de aur ce atrage simpatia regelui Carol I. Avand acest ascendent moral, incepe in 1908 colectia baneasca pentru biserica visata, iar in 1910, in prezenta familiei regale se pune piatra de temelie la Catedrala Deltei.
In actul de fundatie se spune: "Inceputu-sa acest dumnezeiesc lacas cu hramul Sf. Ierarh Nicolae si Sf. Alexandru, patronul zilei de 30 august, cand oastea romana la 1877 a marturisit pe campul de lupta vechi virtuti strabune, astazi 31 octombrie 1910, intr-al 45-lea an de domnie al Mariei Sale Regele Carol I si al sotiei sale, Maria Sa Regina Elisabeta".
Biserica greceasca Sf. Nicolae a fost zidita in anul Domnului 1868, putand hramul Sf. Nicolae, fiind sfintita in anul 1869. Clopotnita are trei clopote, doua dintre ele avand inscriptia: "Sulina 1933". Covoarele si tapiseriile, inramate, sub sticla, sunt donatii ale enoriasilor greci ai orasului Sulina. Este o fosta filiala a bisericii Sf. Nicolae. In anul 1906 biserica era in stare buna, functiona cu doi preoti si trei cantareti si detinea doua proprietati. In altar, Sf. Masa are deasupra un frumos baldachin lucrat de maistrul Constantin Ioan.
Biserica de rit vechi Sfintii Petru si Pavel a fost construita in perioada august 1991 - iulie 1995. In antecamera bisericii se afla o placa pe care se afla urmatoarea inscriptie: "Constructia bisericii a inceput in august 1991 si s-a facut sfintenia pe 12 iulie 1995. O contributie insemnata au adus-o enoriasii orasului si in mod deosebit: Preot paroh Danilov Savin, Epitrop casier Petrichei Irimia si MS. Constr. Sipatchin Demid". Din biserica veche a ramas Sf. Masa. Ascultand o slujba tinuta in biserica enoriasilor rusi-lipoveni constatam cu uimire ca singura deosebire fata de slujba enoriasilor ortodocsi este limba. La fiecare slujba suntem placut surprinsi de faptul ca portul traditional al credinciosilor a supravietuit pana in zilele noastre, nicio femeie neavand voie sa intre in biserica cu capul descoperit sau purtand pantaloni.
Biserica romano - catolica Sf. Nicolae a fost sfintita in anul 1863, constructia fiind rezultatul efortului financiar al comunitatii italiene din orasul Sulina. Este imprejmuita de un gard de fier forjat, prins intre coloane de piatra, pe partea superioara in mijlocul fiecarei coloane se afla cate o teava de fier in care, in vreme de sarbatoare, se introduceau steaguri. Stilul constructiei este de tip italian, specific celei de-a doua jumatati a secolului IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale. Este o constructie din piatra de Malta si caramida. Cele trei clopote din clopotnita bisericii au fost turnate din bronz si dateaza din anul sfintirii bisericii, respectiv anul 1863. Cum intri in interiorul bisericii, pe cele doua laturi, latura sudica si vestica, se afla 14 picturi care simbolizeaza "Calea Crucii", ce reprezinta drumul strabatut de Isus Hristos de la temnita in care a fost inchis si pana in momentul rastignirii Lui, pe muntele Golgota. Deasupra altarului mare se afla icoana Sf. Nicolae, protectorul bisericii. Pe masa ce reprezinta altarul mic, se afla Liturghia. Pana in anul 1970 slujbele erau tinute in limba latina, apoi slijbele au fost tinute in limba romana. Cum pasesti pragul bisericii, in dreapta se afla o statueta ce il intruchipeaza pe Sf. Nicolae. Balconul bisericii gazduia corul si cantaretii bisericii.
Biserica ortodoxa Sf. Nicolae era cunoscuta drept Catedrala, fiind prevazuta cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credinciosii bisericii ortodoxe romane si-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae - patronul marinarilor - in anul 1866, alaturi de alta biserica veche de lemn pe care, la punerea in functiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane si carti de ritual. Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spatiul respectiv sa nu fie calcat de oameni, s-a construit o troita monument, avand icoana Sf. Nicolae - Hramul bisericii care exista si astazi. Biserica a fost restaurata in anul 1923 de catre Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovata in anul 1956 de catre preotul Vasile Andreescu, inmormantat in curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru si Nicolae. In biserica ortodoxa Sf. Nicolae nu se mai slujeste din 05 septembrie 1982, de cand a fost sfintita Biserica Ortodoxa Sfantul Alexandru si Nicolae, actuala Catedrala.
Turnul de apa “Castel” de la Sulina are o istorie desprinsă din poveşti. La sfârşitul secolului trecut, la Sulina s-a oprit un vapor cu un oaspete de seamă, regina Olandei. Când a coborât, regina a cerut un pahar cu apă. Nu se aştepta să i se ofere direct din Dunăre. Mirată că într-un port cu activitate intensă nu există apă potabilă, întoarsă acasă, regina a cerut construcţia castelului de apă, cu tot cu reţeaua de distribuţie. A fost darul ei pentru Sulina. Lucrările au început în anul 1895 şi au durat 10 ani, s-au terminat în 1905. În al doilea război mondial, nemţii au vrut să arunce castelul de apă înalt de 28 de metri în aer. Nu au reuşit pentru că cineva dintre locuitorii oraşului a reuşit şi a tăiat fitilul. În schimb a ars toată structura lemnoasă, partea superioară. Castelul de Apă alimentează şi astăzi Sulina şi a devenit simbolul oraşului.
Varsarea Dunarii in Marea Neagra la Sulina
Pentru a vedea varsarea Dunarii in mare la Sulina este necesar sa inchiriati o barca cu motor care sa va duca pana acolo. Ea se inchiriaza cu tot cu barcagiu pentru ca este necesar sa ai un permis de conducere special pentru astfel de ambarcatiuni. Barcagii sunt de obicei locuitori din Sulina, pentru ca ei cunosc cel mai bine delta. Plimbarile cu barca includ mai multe obiective din delta, pe langa varsarea Dunarii in mare. Pentru facilitarea transportului si prevenirea inundatiilor, canalul Sulina a fost prelungit artificial, iar in prezent gura de varsare se afla mai departe de oras decat acum cativa ani. Locul in care apele Dunarii se unesc cu marea este destul de vast, iar valurile agitate. Daca bate vantul mai tare barca nu se poate apropia foarte mult de mare. Demarcatia dintre apele Dunarii si mare se remarca prin culorile mai tulburi ale Dunarii fata de albastrul intens al marii. De asemenea, bratul Sulina este delimitat prin stanci pazite strategic de pescarusi, sturzi si alte pasari ale deltei.
Plaja Sulina se remarca cu nisipul cel mai fin de pe litoralul Romanesc si faptul ca e situata intr-o zona in care vintul e prezent continuu, ceea ce face mai suportabila caldura soarelui. Plaja este la aproximativ 5 km de oras. Se poate ajunge cu maxi-taxiu-ul sau pe jos. Drumul trece pe linga, celebrul de-acum, Cimitirul din Sulina.