Lac

LACUL NEBUNU

Lacul Nebunu și împrejurimile sale reprezintă o zonă lacustră de mică întindere, caracteristică deltei fluviale ce găzduiește biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitură.

Lacul Nebunu este situat in complexul de lacuri Sontea - Fortuna, o zonă protejata de lege. Se întinde pe o suprafață de 115 ha.

Motivul pentru care a fost pusă sub regim de protecție este acela ca asigură condiții optime de reproducere pentru speciile de pești caracteristice pentru astfel de lacuri de mică întindere și cu adâncime redusă și de asemenea asigură condiții de cuibărit în lunile de vară pentru diferite specii de rațe, egrete, lebede, cormorani și alte păsări de apă dar și mamiferele din regiune.

Printre crengile sălciilor se găsesc coloniile formate dintr-o mulțime de cuiburi de diferite specii de păsări precum stârc, lopătar, egretă mare, egretă mică, cormorani mici, cuiburi construite printre ramurile de salcie.

Lacul este invadat de vegetație submearsă și plutitoare.

Aici aveți posibilitatea de a filma și fotografia diversitatea păsărilor și a peisajelor  aparte din împrejurimile lacului, de un paradis sălbatic unde soarele și timpul au alte dimensiuni.

Lacul Lumina

Rute de acces:

1)     Tulcea port - Ceatalul Ismail - Partizani (brațul Sulina) - Maliuc - Mila 14 - Canalul Crișan  - Caraorman - Canalul Caraorman - Lacul Puiu - Lacul Lumina;

2)     Tulcea - Sulina  - Împuțita - Canalul Roșu - L. Roșu - L.Puiu - L. Lumina.

Lacul Lumina este un lac aparținând rezervației biosferei Deltei Dunării (sub Administrare RBDD), situat pe malul drept al Brațului Sulina și la 40 km de orașul Sulina, la mila 13,. Lac rezultat în urma depunerii aluviunilor maritime.

Lacul Lumina este un important centru turistic și punct de plecare în explorarea Deltei, cu posibilități de cazare. În zonă a fost construit un obelisc cu ocazia inaugurării canalului Sulina. Având o suprafață mare de 1367,5 ha și adâncă (aprox. 1-3m), plaurii schimbă des configurația malurilor și cunosc cea mai largă dezvoltare din Deltă.

Lacul Lumina este un loc senzațional de pescuitul de răpitori și în mod special știuca (zonă de pescuit sportiv). Se poate pescui doar din barcă. În lac se poate foarte mult caras mare, crap, plătică, roșioară, biban, șalău, somn dar și alte exemplare de colecție.

Lacul Lumina are mai multe zone distincte, unde se pescuiește foarte bine știuca în partea de N-E, unde de obicei sunt multe insulițe (plauri) cu stuf. În partea de nord a lacului se află cel mai cunoscut loc numit "Lasencova", care se găsește într-o zonă unde apa este limpede și există brădiș. Pe malul de vest al lacului s-au format golfuri.

Turiștii care își petrec concediul în Delta Dunării au la dispoziție numeroase posibilități de petrecere a timpului liber, de la turismul pentru odihnă la excursiile pe canalele și lacurile din această zonă. Pentru cei mai curioși există posibilitatea explorării peisajului sălbatic și liniștit prin intermediul plimbărilor cu bărci de mici dimensiuni, care permit un acces mai facil la zone ferite de ochiul turiștilor și pe care doar localnicii sau ghizii turistici le cunosc.

Cea mai largă dezvoltare a plaurului se găsește în complexul lacustru Roșu-Puiu-Lumina. Specific zonei, plaurii sunt insule plutitoare formate dintr-un amestec de rădăcini, ierburi, stuf, resturi organice și sol. Foarte importanți în constituirea plaurilor sunt rizomi de stuf (tulpinile subterane), în care se acumulează gaze ceea ce duce la ridicarea stratului respectiv și ruperea lui în urma acțiunii valurilor. Grosimea lor variază între 0.50 și 1.50 m. Aceștia pot fi: mobili (deplasându-se pe lacuri la voia întâmplării sub acțiunea vântului și a curenților de apă), împotmoliți (în zonele mai puțin adânci, atunci când nivelul apei este mic), fixați (de alții plaurii împotmoliți, sub aceștia însă existând un strat de apă), care reprezintă un excelent habitat pentru anumite specii de pești cum ar fi: somn, crap, caras, etc.

Plaurii pot fi comparați cu niște bucăți de puzzle împinse de vânt pe suprafața unui lac, așezându-se la întâmplare într-un colț al acestuia. Având diferite forme și dimensiuni între aceștia rămân goluri, ochiuri de apă ("japse") unde se pescuiește cu succes chiar și știuca.

Fauna deși specifică lacurilor din Delta Dunării (pelicani, lebede, cormorani, pescăruși) se întâlnesc și exemplare rare precum rața cu ciuf (Netta rufina,) pasăre migratoare văzută în mijlocul lunii ianuarie.

Tot pe plaur trăiesc porcul mistreț, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

        Lacul Puiulet este un lac de marime medie, destul de adanc (aproximativ 2 m), cu plaurii care circula permanet pe suprafata lui, blocand de multe ori intrarile in canale.
        Fiind foarte aproape de Caraorman este preferat de localnicii care isi intind plasele de pescuit, insa sunt mereu cu ochii pe plauri, acestia oricand ar putea sa treaca peste sculele lor, distrugandu-le.
        Pentru pescarii sportivi lacul prezinta interes prin stiucile si bibanii care traiesc in apele sale. Este unul dintre cele mai apreciate locuri de pescuit, deoarece de vreo 5-6 ani se prinde in mod constant stiuca la lingurita. In anii cei mai buni, nu in urma cu mult timp (2-3 ani) stiuca musca aproape in orice loc al lacului. Acum insa aria de pescuit s-a mai restrans, stiuca fiind mai prezenta doar in anumite locuri. Astfel in nordul lacului aproape de malurile sale se gaseste o portiune unde apa este mult mai limpede decat in restul lui. In aceasta zona numita "Papurova" s-au consemnat cele mai bune rezultate la pescuitul stiucii. De asemenea, dea-lungul malului vestic incepand din partea de nord si pana la intrarea in canal, este un alt loc bun de pescuit.
       Se mai poate pescui la :rosioara,oblete,somotei.

       Lacul Puiu este situat în judeţul Tulcea, în sud-estul Deltei Dunării, între braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe, la est de grindul Caraorman. Lacul Puiu este unul dintre lacurile relativ mari din Delta Dunării, având o suprafaţă de 8,8 km2.
      Are legătură prin canale cu lacurile Lumina, Roşu, Erenciuc, Puiuleţ fiind astfel un loc ideal de pescuit, mai ales la gurile acestor canale. Printre peştii întâlniţi aici enumerăm: crap, şalău, somn, ştiucă, plătică.
      Pe suprafaţa lacului pot fi văzuţi adesea şi pelicani dar şi alte specii de păsări acvatice. 

     Lacul Cuibul cu Lebede - "Cuibida"

După cum reiese și din numele său, Cuibul cu Lebede, este un loc perfect pentru a privii frumusețea lebedelor, dar și un bun loc pentru pescuitul la știucă. Bradișul și nuferii sunt nelipsiți în perioadele mai secetoase când unele zone ale Dunării din Tulcea au nivelul sub un metru.
Accesul la lac se face dinspre canalul Litcov. Se trece mai întâi printr-o japșă și apoi în partea de sud - vest a acesteia se întra în lacul Cuibul cu Lebede. Mai exista și alte căi de a ajunge aici dar este necesar un ghid.
Pe lac întânlim mai tot timpu  Lebada de vară (Cygnus olor) ce fac parte din genul Cygnus, familia Anatidae și ordinul Anseriformes.
Este o pasare migratoare răspândită în mlaștini, bălți și lacuri cu vegetație bogată (stuff, papură, etc.) din nordul si centrul Europei, Turcia, America de Nord și Balcani.
Preferă vegetația înaltă. Este o specie cu răspandire largă în Europa și un simbol al roialității și purității.
În România poate fi întâlnită în Delta Dunării în sezonul de vară și unele bălți din sudul țării. Iarna migreazăa în sudul mării Caspice alături de celelalte berze din nordul continentului. În iernile mai blande multe exemplare rămân la noi în țară.
Asta înseamnă că puteți vedea lebede în deltă și iarna. Este ocrotită prin lege datorită frumuseții și rarității sale.
Lebada de vară mai este cunoscută și ca Lebada mută.

   Lebada de vară – hrana

Alimentația lebedei de vară este alcatuită din plante, radăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște sau pesti mici. Aceasta, cel puțin la noi în țară, se axează mai mult pe hrană din apă.
Cu ajutorul gâtului lung se pot scufunda până la adâncimi de peste un metru. Putem spune că în general lebada consumă vegetație acvatică sau macrofite.
De obicei lebedele preferă apele adânci, acolo unde nu sunt rațe sau alte pasări de apă. Avantajul este că nu trebuie să concureze cu ele când se hrănesc.
Iarna reprezintă un pericol pentru lebede. Malul îngheață și acestea “se încăpățânează” să stea în apă.
Pe perioada iernii lebedele slăbesc pentru că nu mai au aceeași varietate și cantitate de hrană diponibile ca în sezonul cald.

   Cele mai importante caracteristici ale lebedei de vară

Lebada de vară este considerată cea mai frumoasă și mai raspandită dintre lebede. Poate fi recunoscută ușor după gâtul lung în formă de S, culoarea albă, ciocul roșu-portocaliu, “cucuiul” de la îmbinarea dintre frunte și cioc și picioarele negre.
Are o lungime de 140-160cm și cântărește 8-12 kg. Masculii sunt de obicei mai mari. Deschiderea aripilor este de 2 – 2.5 metri. Penele sunt albe, coada relativ lungă și ascutită la vârf. Ciocul lebedei de vară ajunsă la maturitate este roșu-portocaliu.
Puii au culoarea gri-cenușie până la vârsta de 2-3 ani. Acel bulb sau cucui cum l-am numit, este mai proeminent la masculi.
Este o pasăre care viețuiește în grupuri mari. Masculii dominanți își îndepărtează rivalii prin salturi, diverse “alunecări” pe apă sau bătând din aripile lor lungi. În zbor pot atinge viteza de 85km/h.
Lebada de vară nu cântă, însă aripile produc un fâlfâit muzical în zbor care se aude de la distanță. Acel sunet este produs de aerul care trece prin penele de zbor.
Când înoată gâtul este ținut grandios în formă de S și ciocul în jos în timp ce aripile stau ridicate sub forma unui scut. În parcurile și grădinile zoologice ale marilor orașe este printre cele mai apreciate păsări decorative fiind îmblânzită relativ ușor.
Zborul lebedei de vară și al lebedelor în general este spectaculos. Are nevoie de circa 10 metri pentru a alerga pur și simplu pe apă pentru a-și lua zborul.
Aterizarea se face cu aripile larg deschise planând ușor deasupra apei, după care alunecând și în final poposind pe suprafața apei. Pentru aterizare are nevoie de un spațiu de 3-4m. Lebada are un simț teritorial foarte dezvoltat.
Inamicii naturali ai lebedelor sunt vulpile și șacalii care le pandesc mai ales în perioada de naparlire și iarna. În general este o pasare agresivă când se simte amenințată sau când are pui. Aceasta rareori este prinsă, cu excepția când este bolnavă sau bătrână.
Cele mai vulnerabile sunt ouăle care ajung ca hrană pentru ratoni, nurci și alte mamifere. De obicei părinții stau aproape de cuib pentru a micșora șansele.

   Reproducerea Lebedelor de vară

Lebada de vară cuibarește și în lacurile și bălțile din Delta Dunării unde își face cuibul în stuf cât mai departe de eventualii predători în locuri virgine. Uneori mai cuibarește si pe râurile lente sau pe canale mai aproape de oameni dacă are conditii bune (daca se simte in siguranță, își procură hrana cu ușurință, etc.).
Cum am spus și mai sus preferă vegetația înaltă pentru că este o pasăre mare, își face un cuib pe măsură, de dimensiuni apreciabile.
S-a observat că lebada de vară poate avea 4-5 masculi. Uneori “divortează” de unul pentru altul.
In timpul rutului își umflă penele și își curtează partenerul cu grație. După împerechere pe la începutul lunii mai femela depune 5-12 ouă de culoare albe-gri.
Ouăle sunt clocite de ambii părinți timp de 34-36 de zile. În această perioadă masculul își apară cuibul cu îndârjire. Este cunoscut comportamentul mai agresiv, al lebedei de vară, în perioada de reproducere. Are nevoie ca străinii să stea cât mai departe să poată clocii ouăle în liniște.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de trei ani. Puii încep să zboare dupa 60 de zile. Ambii părinți îngrijesc puii pănă la vârsta de 5 luni când devin independenți.
Lebada de vară trăiește aproape 20 de ani în sălbăticie și 30-40 de ani în captivitate.

      La Iacob se afla la intersectia canalului Crisan - Caraorman si este cea mai cautata zona de pescarii la somn, crap si toamna la salau. Pestii nu sunt foarte mari dar capturile sunt dese. Trebuie sa va treziti foarte devreme daca vreti sa ocupati loc. Atentie sunt pescari profesionisti care pun vintire in anumite perioade ale anului.
     Cateva locuri bune de pescuit:
   1.Intersectie Caraorman - Canalul Iacub
Lacul Iacub este scurt (300-400 m), ceea ce face sa fie foarte circulat de pesti in cautare de noi locuri de hranire. Sunt perioade cand pe lacul Iacub se pot prinde crapi de peste 10 Kg si salai foarte frumosi. Iacub este un lac mare, cu multi plauri si care printre alte specii este renumit prin salaul care se prinde in mod regulat in apele sale.
   2.Canalul Crisan Caraorman - Intersectie cu Lacul Iacub
In acest loc s-a format o groapa naturala, foarte adanca (aproximativ 10 m), atat de apreciata de pescarii sportivi incat de vreo 7-8 ani este extrem de greu sa gaseti un loc liber in perioada sezonului de pescuit. Sunt perioade cand pe lacul Iacub se pot prinde salai foarte frumosi.
   3.Canalul Crisan Caraorman - Intersectie cu Lacul Iacub
Iacub este un lac mare, cu multi plauri si care printre alte specii este renumit prin salaul care se prinde in mod regulat in apele sale Intre intersectia cu Litcovul si lacul Iacob, malul stang este mai inalt si fiind adapostit de salcii atrage multi turisti care gasesc aici conditii bune pentru instalarea corturilor. Pe langa somn si crap se poate prinde si stiuca, dar cum apa este tulbure nu se recomanda ca momela lingurita, ci o montura cu peste viu.
   4.Canalul Crisan-Caraorman - Intrare inspre Lacul Iacub
Intre intersectia cu Litcovul si lacul Iacob, malul stang este mai inalt si fiind adapostit de salcii atrage multi turisti care gasesc aici conditii bune pentru instalarea corturilor. Pe langa somn si crap se poate prinde si stiuca.

Lacul Fortuna/Furtuna

Acces: Pentru a ajunge la Lacul Fortuna din Delta Dunării, porniți din Tulcea spre localitatea Maliuc, după care mergeți pe canalul Crinjala sau din Mila 23 pe canalul Dunărea Veche. Drumul de acces pana la lacul Fortuna se face pe apă.

Descriere: În lacul Fortuna predomină limnosolurilor coprogenice (coprogenic limnosols). Este situată la o altitudine de 1 metru deasupra nivelului mării. O întindere de apă cu adâncime mică, mai tot timpul anului plin de brădiș și alge, un adevărat filtru pentru apă tuturor canalelor ce se varsă în el. Lacul Fortuna este unul dintre lacurile mari ale Deltei Dunării, cu o suprafață de 977,5 ha și un volum de 9,8 mil. mc. și unul dintre cele mai vizitate, obiective turistic care nu ar trebui ratat dacă sunteți în apropiere. Facilități: copaci pe mal, pescuit din barcă, posibilități campare.

Fortuna este un lac cu mari conotații, fost rai al știucilor pe vremuri, acum și-a pierdut renumele, dar de obicei toamna pe Fortuna se dă startul la știucă, în perioada cu cote foarte scăzute peștele de obicei se retrage pe canalele din jurul lacului, în special pe Şontea. Specii de pești pescuite sunt: Crap, Caras, Roșioară, Biban, Plătică, Oblete, Somotei, Știucă, Boarță, Babușcă. Lacul Fortuna este unul dintre lacurile mari ale Deltei Dunării și unul dintre cele mai vizitate de pescari.

Pe Lacul Fortuna puteți observa colonii de pelicanii creți, egrete mici, egrete mari albe, lebede, cormorani, țigănuși de baltă, lișițe, rața roșie, vânturelul de seară, stârcul purpuriu, lopătarul, și cioc întorsul. Întinderile deschise de apă, precum lacul Fortuna de lângă Crișan, sunt un adevărat paradis pentru cei pasionați de păsări.

Tot pe plaur trăiesc porcul mistreț, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

Flora e tipică lacurilor mari din Deltă: sălcii pitice, plopi, nuferi, stuf unde se găsesc și formațiuni vegetale cunoscute sub numele de plauri.

În dreptul localității Maliuc, pe partea stângă a canalului navigabil pleacă un canal ce ajunge la lacul Fortuna. Acesta se află la nord de Maliuc, are o apă limpede și clară cât vezi cu ochii. Aici vin localnici și turiști pentru sporturi nautice, pescuit si vânătoare sportivă, agreement, plajă și scăldat. Împrejurimile sunt pline de pitoresc și de o frumusețe rară. Este foarte important să cunoști bine zona, canalele, pentru că altfel riști să te pierzi, sunt canale multe ce se intersectează sau chiar se pot înfunda.

         Lac Bogdaproste cai de acces:din localitatea Mila 23 in aval pe Dunarea Veche, stanga pe canal navigabil prin lacul Cazanel se ajunge in lacul Trei Iezere, sau din Mila 23 pe canalul Eracle. Dupa ce traversati lacul Trei Iezere spre est, treceti prin lacul La Amiaza si un alt lac mai mic se ajunge in Lacul Bogdaproste.
     Lacul Bogdaproste este un lac natural cu bradis putin adanc, cu fauna si flora tipica deltei. Un lac renumit pentru pescuitul la stiuca, biban, locuri bune de pescuit crap, caras si platica prin japsele aferente  dar si o tinta a admiratorilor de pasari si peisaje deosebite.
    Lac Bogdaproste este zona populata de un numar impresionant de pasari (colonii), unde se poate vana rata cu cap castaniu.

         Lacul Radacionos are 2 cai de acces, si anume:
1. de la Mila 23, canalul Eracle, primul lac de pe partea dreapta.
2. de pe canalul Litcov , intre Lacul Rotund si Lacul Gorgova.
     Lacul Radacinos de 96 ha face parte din complexul acvatic Matita-Merhei (rezervatii cu nume de legenda), fiind un loc bun de pescuit stiuca si biban, unde aveti posibilitatea de a filma si fotografia o diversitate impresionanta de pasari precum pelicani, lebede, egrete, lisite, cormorani etc.
     Peisajele mediilor de viata din acest loc sunt pitoresti, salbatice si spectaculoase. Din cauza schimbului redus de ape acesta este acoperit partial de vegetatie plutitoare printre care se gasesc si plauri.

    Lacul Văcarul, cu nişte zone pitoreşti din punct de vedere al florei şi faunei (mare diversitate de peisaje şi păsări). Lacul Vacaru este  este incredibil de limpede şi plin de speranţe, chiar dacă vegetaţia a ajuns la 25 cm de suprafaţa apei.
      Pe lacul  Vacaru gasim japşe şi canale aferente, fiind zone de campat cu cortul şi zone pescuit unde se poate organiza concursuri de pescuit de ştiucă, etc..