Localitate Uzlina  apartine de comuna Murighiol, situata in judetul Tulcea, situata la 20 km de Mahmudia pe partea stanga a bratului Sf. Gheorghe in interiorul cotului pe care il face fluviul mai jos de Mahmudia.
Satul Uzlina a fost întemeiat anterior anului 1800 şi locuit de pescarii ucraineni. Frecventele inundaţii i-au determinat pe unii din aceştia să părăsească localitatea şi să se mute pe braţul Sf. Gheorghe, în Murighiol. Conform informaţiilor învăţătorului Gh. Chirică (citat de D. Şandru ), satul Uzlina este mai vechi decât Murighiol.

Populaţia număra 75 locuitori în 1900, 136 în 1930, 67 în 1848, 42 în 1956, după care scade rapid, fiind considerat dezafectat în 1977 şi 1992, la ultimul recensământ având doar 4 locuitori. Pe măsură ce casele s-au distrus, datorită sărăciei sau inundaţiilor, locuitorii s-au îndreptat spre locuri mai sigure, ceea ce explică şi evoluţia numerică.

Numele satului pare a fi de sorginte slavă, sunând ca un diminutiv provenind de la cuvântul uziol/uzulo, cu sensul de nod sau întretăiere, fiind vorba de drumuri de apă, deoarece satul se află la locul de întâlnire a mai  multor căi acvatice, care duc spre lacurile Uzlina, Isac şi altele mai mici.

La Uzlina, casele sunt construite în stil local: sunt acoperite cu stuf și vopsite în alb și albastru, culori specifice zonei. Liniştea locului este tulburată doar de concertul broaștelor sau de ţipetele pescărușilor. Localitatea lipovenească este un rai al pescarilor: aici se organizează, anual, „Cupa la ştiucă”, un concurs la care vin împătimiţi ai undiţelor din toată țara.
Pentru a ajunge la Uzlina, după ce trec de Tulcea, turiștii trebuie să meargă aproximativ 40 de km pe un drum paralel cu Braţul Sfântu Gheorghe, până în Murighiol. Din acest punct, singurul mijloc de transport este pe apă. De regulă, chiar proprietarii hotelurilor și ai pensiunilor din zonă se ocupă de transportul pe apă al vizitatorilor.
După 1995, turismul în zonă a luat amploare, iar satul Uzlina a început să „renască”. „Pe raza suprafeței pe care este amplasat complexul nu mai există decât o singură proprietate, dar toate loturile de teren s-au vândut și au fost construite pensiuni sau case de vacanţă”,
Loviţi de inundaţii şi constrânşi de comunişti să se mute din zona în care soţii Ceauşescu îşi ridicaseră o vilă de protocol, oamenii şi-au abandonat casele. Însă după căderea comunismului, turismul a readus satul la viaţă, iar acum localitatea este gazda unuia dintre cele mai mari concursuri de pescuit din România.
Asezare cu specific pescaresc, in care turismul s-a dezvoltat accentuat in ultimii ani.
Uzlina este una dintre cele mai mici localități din Delta Dunării și este localizată pe malul drept al brațului Sfântu Gheorghe, cam pe la jumătatea distanței dintre localitatea omonimă și Tulcea.
Satul este plasat într-o loc în care Dunărea face o buclă uriașă. Pentru a simplifica navigația, acum câțiva ani aceasta a fost taiată, scurtând traseul cu câțiva kilometri.

Caraorman - sat in inima Deltei Dunării

    Numele CARAORMAN vine din limba turcă şi înseamnă Pădurea Neagră. Satul se întinde pe o lungime de 3.5 Km şi aproximativ 500 de m lăţime şi este situat pe grindul Caraorman, între braţul Sulina şi braţul Sfântul Gheorghe, la 12 Km de comuna Crisan. Grindul Caraorman este un câmp cu un sol nisipos de origina marină, cu o lungime de 18 Km, o lăţime maximă de 8 Km (7000 ha) şi înălţimi de până la 7 - 9 m.

     Populaţia satului este formată din ucraineni (aproximativ 490 de locuitori, comparabil cu Crişanul), oameni gospodari şi ospitalieri, care se ocupă în principal cu pescuitul. În Delta Dunării trăiesc aproximativ 15 000 de locuitori de naţionalităţi diferite: 80%- români, 10% lipoveni, 10% ucraineni. Între ucraineni şi lipoveni există diferenţe foarte clare de limbă, obiceiuri, traditii şi chiar de înfăţişare fizică. Dialectul folosit de locuitorii Caraormanului este foarte apropiat de limba ucraineană şi poate fi întâlnit în localităţile: Sfântul Gheorghe, Crisan, Murighiol, Letea. Suprafaţa întinsă a grindului pe care este aşezat satul a permis ca pe lângă principala sursă de venit; pescuitul, să mai fi posibilă şi creşterea vitelor, care a atins punctul culminat in ani 87"-89", când populaţia de bovine depăşea 2000 de capete.
      După Revoluţia din "89, distrugerea intenţionată a acestui sector al agriculturii şi preţul peştelui care a crescut ameţitor in ultimul timp, i-au deteminat pe săteni să se orienteze spre pescuit, renunţând la creşterea vitelor, care a devenit o ocupaţie neprofitabilă.
     Caraormanul este un sat "aerisit", cu grădini mari şi gospodării înstărite.
     Specific satelor din Delta sunt casele cu acoperişul din stuf, care au un farmec rustic aparte. Fiind cea mai întinsă zona compactă de stufărişuri din lume, în Delta Dunării stuful este foarte utilizat ca material de construcţie pentru acoperişuri, garduri şi alte anexe gospodăreşti.
     Punctele de interes turistic din apropierea Caraormanului sunt:
     Dunele de nisip din apropierea satului, care prin peisajul deşertic fabulos constituie una din cele mai căutate atracţii;
                 Pădurea Caraorman: este o pădure de stejari, care prin prezenţa unei specii de liane şi a altor plante agăţătoare conferă acestei păduri un aspect subtropical. În 1940 a fost declarată momument al naturii;
     Locurile de pescuit sportiv din apropierea Caraormanului:
    Plaja din Caraorman: lipsa curenţilor, apa limpede şi nisipul foarte fin fac din "Fazenda beach" un loc foarte interesant;
    Cherhanaua Caraorman: este locul unde se colectează cantităţi impresionante de peşte prins de pescarii localnici, capturi record, etc;
    Şantierul: rămâne ca o mărturie a planurilor dictatorului Ceauşescu de integrare a Caraormanului în sistemul economic naţional.

Canalul Crisan-Caraorman: Acest canal a fost finalizat la inceputul anilor '80 si facea parte dintr-un proiect foarte ambitios de transformare a Caraormanului intr-un centru economic major pentru Delta. Pozitia aproape transversala pe directia de curgere a Dunarii, si faptul ca intrarea de pe bratul Sulina sufera un avansat grad de colmatare au dus la existenta unui curent moderat.
     Particularitatea acestui canal consta in existent pe parcursul lui a unor portiuni delimitate foarte clar unde se prind anumite specii de pesti.
     La intersectia cu bratul Sulina in locul unde apele tulburi ale Dunarii se amesteca cu ape mai limpezi se prinde bine somn si salau. Datorita curentului puternic al Dunarii si pozitiei canalului, gura acestuia este continuu colmatat, in mod periodic (2-3 ani) fiind necesare lucrari de adancire a albiei. Procesul de depunere al aluviunilor este atat de puternic incat in decurs de 10 ani a dat nastere unei insulte ce continua sa se extinda.
    Urmeaza intersectia cu canalul Litcov ale carui ape sunt mai limpezi si atrag rapitorii: avat, biban si salau. Incepand din acest loc, pe o lungime de 4-5km, canalul Crisan-Caraorman a fost sapat pe vechea albie a Litcovului. Astfel, pe malul stang unde se afla salcii ce bordau odinioara canalul Litcov, curentul este mai rapid si sapat gropi adanci in care “misuna” somnii. Pe celalalt mal canalul este mai putin adanc, cu o panta lina si cu vegetatie abundente este preferat de crap.
    Intre intersectia cu Litcovul si canalul Iacob, malul stang este mai inalt si fiind adapostit de salcii atrage multi turisti care gasesc aici conditii bune pentru instalarea corturilor. Pe langa somn si crap se poate prinde si stiuca dar cum este tulbure nu se recomanda ca momeala lingurita, ci o montura cu peste viu. Platica si carasul sunt specii care se prind in mod obisnuit dea-lungul intregului traseu al canalului.
   Urmeaza cel mai bun loc de pescuit somn; intersectia cu canalul Iacob. In acest loc s-a format o groapa naturala, foarte adanca (aproximativ 10 m), atat de apreciata de pescarii sportivi incat de vreo 7-8 ani este extrem de greu sa gaseti un loc liber in perioada sezonului de pescuit. Canalul Iacob este scurt (300-400 m), ceea ce face sa fie foarte circulat de pesti in cautare de noi locuri de hranire. Sunt perioade cand pe canalul Iacub se pot prinde crapi de peste 10 Kg si salai foarte frumosi. Iacub este un lac mare, cu multi plauri si care printre alte specii este renumit prin salaul care se prinde in mod regulat in apele sale.
    La o distanta de aproximativ 800 de m fata de canalul Iacub se gaseste intersectia cu canalul Vatafu. Curentul rapid al Vatafului atrage rapitorii, in special salau, avat si biban.
   La 1.5 Km de capat sau, tot debitul este preluat de 2 canale, restul canalului Crisan-Caraorman fiind lipsit de curenti. In acest loc numit de localnici "La transformator" (exista candva un transformator), s-a format o alta groapa adanca unde se pescuieste somn. In acesta tripla intersectie se prinde foarte bine biban si platica. Unul din cele 2 canale duce spre cherhanaua Caraorman si in continuare in lacul Puiu.

Letea - cel mai conservat sat din Delta Dunării

Acces din Crișan pe Dunărea Veche - Canal Magiaru la 15 km cu barca sau cu șalupa sau acces de la Tulcea – 75 km pe apă pe brațul Chilia până la Periprava.

Locatie

Satul Letea este situat pe grindul şi pădurea cu acelaşi nume, la 4 kilometri de C.A. Rosetti şi la 10 kilometri de celebra localitate Periprava, unde a existat una dintre cele mai cumplite închisori politice din România. Zona, de un farmec aparte, este unică în Delta Dunării.
Letea este un sat de pescari înconjurat de mici suprafeţe agricole, cultivate mai ales cu viţă-de-vie şi porumb.
Satul Letea este cel mai bine conservat sat din deltă, deoarece casele tradiționale sunt din lemn, chirpici și stuf și vopsite în culori vesele precum verde, albastru și alb. Localnicii sunt foarte primitori, obișnuindu-se cu numărul mare de turiști români și străini, care vin să viziteze zona. Nu trebuie să vă mai spun că preparatele tradiționale sunt pe bază de pește, principala ocupație a localnicilor fiind pescuitul.
Satul Letea este un loc reprezentativ pentru patrimoniul cultural al Deltei Dunării, un muzeu viu al tradiţiilor. Letea este un spaţiu cultural deosebit, aflat la confluenţa culturilor locuitorilor ei, români, ucrainieni şi ruşi lipoveni. Cei care doresc să ajungă la mult mai celebra Pădure Letea au o surpriză de proporţii traversând pitorescul sat, la vederea caselor tradiţionale albe, cu acoperiş din stuf, cu garduri şi ferestre vopsite în albastru-turcoaz. Şi alte sate din Delta Dunării arătau aşa, însă înaintarea “civilizaţiei” a afectat peisajul rural local, a distrus autenticul lui, dat de aspectul acestor case.
Pentru a ajunge în satul Letea, turiştii trebuie să parcugă drumul cu vaporul de la Tulcea la Periprava, timp de şase-şapte ore şi, de aici, o porţiune de 10 kilometri de drum terestru peste dune de nisip.

Populatie

Localnici sunt  majoritatea haoli (ucraineni romanizaţiintr-un numar de aproximativ  400 de locuitori.

Activitati specifice

Ocupația principală a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigură hrana și reprezintă principala sursă de venit. Creșterea animalelor se face într-un fel aparte în Delta Dunării: animalele sunt lăsate libere pe grindurile nisipoase unde își caută hrana. Suprafața redusă a terenurilor agricole din zonă îi determină pe localnici să păstreze în saivane doar animalele de tracțiune și mai rar câte una sau două cornute, restul fiind aduse în gospodării înaintea sacrificării. În trecut, persistând chiar până la colectivizare (1951), una din principalele ocupații (în afara creșterii animalelor) era agricultura. Se cultivau cereale, legume, pepeni și în mai mică măsura mici plantații de pomi fructiferi (mai ales pere și gutui). Drept dovadă, în zona Letea au existat peste 10 mori de vânt, care erau folosite pentru măcinatul grâului și secarei, cereale care erau cultivate local, mai ales în zona actualei amenajări piscicole Popina. Legumele și fructele (alături de produsele de origine animală) erau valorificate pe piața orașului Sulina.

Fauna si vegetatie

Zona silvică este situată pe dune de nisip ce sunt acoperite de vegetaţie lemnoasă, iar spinările dunelor au o vegetaţie ierboasă foarte săracă sau sunt „goale". Peisajul de la Letea este compus dintr-o succesiune de fâşii cu pădure, numite hasmacuri, late de 10 până la 25 metri, şi de fâşii cu sau fără vegetaţie ierboasă ce dau o privelişte inedită. În hasmacurile mari, vegetaţia luxuriantă creează aspectul unor păduri tropicale. Arborii seculari, în special stejarii, au diametrul de aproape un metru şi sunt înalţi de peste 25 metri, fiind îmbrăţişaţi de liane. La rândul lor, arbuştii foarte deşi care alcătuiesc nivelul inferior al  zonei silvice Letea dau impresia de junglă, favorizând abundenţa insectelor, făcând însă dificilă viaţa mamiferelor sălbatice.
Direcţia Silvică Tulcea, care administrează această zonă silvică, a amplasat recent, în mai multe zone mărginaşe ale pădurii Letea, foişoare din care turiştii observă cu uşurinţă această minunăţie naturală, pentru că accesul în interiorul pădurii este interzis. Din respectivele foişoare, la care turiştii au acces doar în prezenţa personalului silvic, se pot observa stejarul de luncă, cel brumăriu, plopul alb şi cel negru, frasinul de luncă şi de baltă, ulmii şi aninii, dar şi arbuşti cum ar fi păducelul, lemnul câinesc, salba moale, cornul, sângerul, călinul. Ca nişte adevărate frânghii care se înfăşoară pe crengi şi tulpini, împânzind întreaga pădure, domină însă viţa sălbatică şi lianele, dar şi zeci de specii de orhidee. Trebuie spus că specialiştii consideră pădurea Letea ca fiind un adevărat paradis tropical situat, dintr-o greşeală a naturii, în inima Europei. De-a lungul secolelor, Letea a reuşit să-şi păstreze caracterul sălbatic, fiind una dintre puţinele păduri din România şi din Europa în care omul nu a reuşit să învingă natura.

Obiective turistice

Turismul rural este considerat a cuprinde, in sens foarte larg, recreerea in decor rural sau mediu rural in scopul participarii sau experimentarii unor activitati, evenimente sau atractii care nu sunt disponibile in zone urbanizate. In satul Letea sunt nelipsite speciile din zonele rurale ale deltei, cum sunt randunica, vrabia de casa si, mai rar, gugustiucul.

Pe traseul dintre Letea si C.A. Rosetti, in cursul lunilor de primavara, apa balteste pe suprafete intinse, favorizand prezenta unor specii de amfibieni si a pasarilor semiacvatice. Amfibienii sunt reprezentati in special prin izvorasul cu burta rosie. Rar si, mai ales noaptea, pot fi intalnite broaste sapatoare brune si broaste raioase verzi. De-a lungul traseului pot fi observate cu usurinta numeroase specii de pasari, cum sunt avozetele, piciorongii, fluierarii cu picioare rosii, fluierarii de munte, sitarii de mal. Mai pot fi intalnite egretele mici, pescarusii razatori, chirighite cu obraji albi si, mai rar, berze albe, egrete mari, starci lopatari si chirighite negre. In aceasta perioada a anului sunt constant prezente si pasarile de saratura, dintre care usor identificabile sunt batausul si pasarea ogorului. In drumul lor spre zonele de hranire trec deasupra acestei arii inundabile codalbi, pelicani comuni, lebede cucuiate si pescarusi argintii.

La sud-est de acest traseu, in zona situata mai departe de dig si in vecinatatea canalului Magearu, este obisnuita prezenta brotacelului, a izvorasului cu burta rosie si a diferitelor pasari acvatice, dintre care trebuie amintite lisita, rata rosie, gainusa de balta, chira de balta si pescarita razatoare. Cel mai des sunt intalnite diferite specii de starci: starcul rosu, starcul cenusiu, starcul galben si starcul de noapte, iar vocea buhaiului de noapte poate fi auzita la orice ora a zilei.
Cel mai important obiectiv turistic este Padurea Letea fiind cel mai frumos mediu natural din Romania.

      Satul Mila 23 este situat pe Brațul Sulina,pe Dunărea Veche și singura cale de acces este pe apă.
      Între multele destinații de vacanță din Delta Dunării, satul Mila 23 - probabil cel mai cunoscut și mai pitoresc sat pescăresc, cu cei numai 493 de locuitori ai săi, are un farmec aparte. Este localitatea care înfățișează cel mai fidel specificul satului lipovenesc din Delta Dunării.
      În ultimii ani, satul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă din punct de vedere turistic, datorită poziției foarte favorizate, exact în centrul Deltei Dunării.
      Istoric
Fondarea satului Mila 23 se pierde în vremuri încă nedeslușite, astfel, foarte aproape de acest sat, în locul numit Taraschina, săpăturile arheologice realizate aici în colaborare cu arheologi din Franța au scos la iveala artefacte datând din perioada culturii Gumelnița, mai precis perioada 4.400-4.300 î.Hr. După ce au fost supuse studiilor riguroase, artefactele descoperite aici, s-a descoperit principala ocupație a locuitorilor zonei, aceasta fiind agricultura, și în paralel, creșterea animalelor. Practic, în urma descoperirilor arheologice se poate proba continuitatea locuirii pe aceste meleaguri, în ciuda faptului ca Delta Dunării este cea mai tânără porțiune de pământ românesc.
Satul este locuit doar de ruși lipoveni. Bătrânii satului povestesc că înaintașii lor s-au așezat pe Grindul Mila 23 în urmă cu aproximativ 200 de ani după ce au fugit din Rusia pentru că au refuzat să se supună poruncilor țarului Petru de a-și tăia bărbile și de a recunoaște modificările aduse canoanelor bisericești din Imperiul de Răsărit.
Până la săparea canalului Sulina și amenajarea sa pentru navigație, Mila 23 era un punct foarte important pentru navigație, loc de popas pentru bărcile și corăbiile aflate pe drumul dintre Sulina și Tulcea. Numele satului vine chiar de la marcajul naval al Milei 23, adică distanța de la Sulina (Mila 0) până aici. În trecut, până să fie construită "platforma", teren înălțat după marile inundații din 1970 și 1974, satul era format din cătune împrăștiate de-a lungul brațului Sulina sau a altor canale. Astfel zona aflată exact pe malul opus actualei poziții a satului se numea Fântâna Dulce iar așezarea mai mare, cele mai multe case, erau în aval de intersecția cu canalul Eracle, pe ambele maluri ale brațului Sulina.
După 1980, datorită faptului ca între anii 1968 - 1980, importante suprafețe de Deltă, din zona Pardina - Stipoc au fost desecate iar pescarii din aceste zone, rămași fără zone de pescuit s-au retras către zona Milei 23, construindu-și case alături de sinistrații inundațiilor și de vechii locuitori ai acestei porțiuni de sat, pe platforma înălțată artificial. Astfel, fostele vetre ale sătucelor s-au uitat iar satul a primit o nouă locație, pe malul drept al Dunării Vechi.
În prezent mai toate casele vechi din acest sat au prispe și sunt de origine lipovenească, construite din materiale naturale, vopsite în culorile tradiționale ale lipovenilor, alb și albastru "siniliu". Dacă cei apropiați bisericii susțin că această culoare vine de la cea a cerului și simbolizează apropierea de Dumnezeu, localnicii susțin ca această culoare este și o bună apărare împotriva țânțarilor care nu suportă această nuanță de albastru.
Sătenii sunt printre cei mai iscusiți pescari din Delta Dunării, iar mânuirea vâslelor este o altă faima a locuitorilor acestui sat. Această faimă a căpătat, în ultimele decenii, cu ajutorul câtorva localnici, renume mondial. De la Mila 23 au plecat în anii ’60 mai mulți canoiști și caiaciști care au adus României un număr impresionat de medalii olimpice, mondiale și europene. Ivan Patzaichin este cel mai cunoscut dintre cei care au fost luați din bărcile lor pescărești de antrenori de caiac și de canoe din București și au devenit, în scurt timp, campionii invincibili. Alături de Ivan Patzaichin (născut la 26 noiembrie 1949, cel mai mare canoist din toate timpurile) s-au mai aflat canoistul Serghei Covaliov și caiacistele Agafia Buhaev și Culina Popov. Acești mari sportivi au rude apropiate în satul Mila 23. Acestea le deapănă turiștilor veniți în vacanța aici povești fascinante din copilăria acestor mari sportivi.
Din păcate, în ultimii ani, multe construcții moderne nu respectă linia tradițională de arhitectură locală și strică farmecul acestui loc minunat. Marele avantaj al turismului local este faptul că prin finanțările obținute, s-a creat rețeaua de apă curentă menajeră de care beneficiază toate casele din sat. Satul are acum locații de cazare de la 2 la 4 stele, mulți localnici mutându-și domeniul de activitate din pescuit în turism. Afluxul tot mai mare de turiști dornici să descopere magia Deltei într-un sat lipsit de zgomotul mașinilor, al orașelor mari, într-un sat cu oameni diferiți de cei pe care îi cunoașteți, liniștiți și lipsiți de stresul citadin.
Echipa de bucătărese care participă la concursurile anuale D'ale Gurii Dunării au câștigat doi ani consecutiv locul I. Pe lângă aceasta, în sat este și un cor lipovenesc, Sinicika, ce participă adesea la concursuri și festivaluri.

Împrejurimi: Numărul mare de viețuitoare ce trăiesc în această zonă, fac din Mila 23 o "țintă" pentru turiștii interesați să vadă păsări și animale, birdwatcheri și fotografii de natură. Astfel, colonia de pelicani din zona Roșca - Buhaiova, aflată la mică distanță de sat, oferă spectacole grandioase, stoluri mari de pelicani ce survolează satul și împrejurimile.
Aceste eforturi susținute de conservare s-au realizat și din dorința de a exploata potențialul turistic disponibil al localității. Menționam faptul că Satul Mila 23 se găsește în imediata vecinătate a Canalelor Sontea, Olguța, Eracle, cu o sumedenie de canale aferente și lacurile Fortuna, Ligheanca, Trei Iezere, Rădăcinos și Bogdaproste, ocazie cu care pot fi admirate frumusețile naturii acestor locuri și a faunei specifice (stolurile de pelicani, egrete, cormorani). Localnicii sunt pescari, de diverse etnii: ucraineni, ruși, lipoveni și câțiva turci. Sunt multe familii de tineri, care își cresc copiii în vechile tradiții ale locului.
Satul Mila 23 este considerat drept punct central al triunghiului format din cele trei brațe ale Dunării și unul dintre cele mai importante puncte de plecare în traseele turistice ce străbat una dintre cele mai pitorești zone ale Deltei Dunării. De asemenea, turiștii sunt chemați și la o partidă veritabilă de pescuit, unde, coroborat cu frumusețile unice ale peisajului, putem spune că aici sunt îndeplinite cu succes și cele mai înalte exigențe ale turiștilor.

Obiective turistice:

Zona veche a satului / bucătăria tradițională specifică.
Schitul Sf.Antonie de la Stipoc, singura mânăstire din Rezervația Delta Dunării este Mânăstirea Stipoc/Batag de rit vechi ortodox (lipoveneasca cu călugări), fiind cunoscută și sub numele de Schitul Sfântul Atanasie sau Biserica cu Solzi. Lăcașul de cult este amplasat în apropierea Grindului Stipoc, la jumătatea distanței dintre Localitatea Mila 23 și Localitatea Chilia, de asemenea situat lângă vechiul cătun Câțlița. Biserica este construită din lemn, interiorul fiind sculptat manual de meșteri suceveni adăpostind icoane foarte vechi. Singura cale de acces către mânăstire este pe calea apei.
Mila 23 este un renumit loc de întâlnire al pescarilor pasionați în căutarea unor capturi de poveste, iar canalele și lacurile care înconjoară localitatea sunt decorul ideal pentru a fotografia peisaje de vis, pelicani, nuferi, egrete.
Vânătoare si Birdwatching: Principalele specii de interes cinegetic existente pe acest fond sunt: ciocârlie de câmp, vulpe, bizam, mistreț, cioara, griva sudică, coțofana, bucățica comună, porumbel gulerat, prepelița, șacal, graur, rata cu cap castaniu, rața moțată, rața pestriță, rața mare, rața mică, rața sulițar, rața lingurar,  rața cârâitoare, sitar de pădure, lișița, câine enot, gâsca de vară, rața fluierătoare, găinușa de baltă.
Pescuit: Este un punct de plecare în Delta Dunării, spre Lacul Fortuna, Lacul Gorgova, Gârla Păpădia, Gârla Sontea, Canal Litcov etc. unde se poate pescui sportiv.
Specii de pești: Crap, Somn, Somnul pitic, Roșioara, Biban, Plătică, Știucă, Șalău (mai rar), Cteno, Mreană, Caras, Salonta (Crap oglinda), Babușcă, Scobar, Novac, Fitofag, Cegă, Oblete mare, Văduvița.
Momeli: râma neagră, scoica, lipitoare, mămăliga, momeli artificiale pentru răpitori.
Locuri de pescuit la crap și somn pe Dunărea Veche, canal Sontea, canal Eracle. Mila 23 se află aproape de lacurile Trei Iezere, Ligheanca, Obretin, Bogdaproste, Lacul Matița și Lacul Merhei fiind în top când e vorba de pescuit de știucă.    

Monumentul istoric din dreptul Milei 23 (săpăturile arheologice realizate împreună cu arheologi din Franța în apropierea satului Mila 23 din Delta Dunării, punctul Taraschina, au dezvăluit existența în această zonă a unui complex arheologic atribuit culturii Gumelnița, anii 4400-4300 înainte de Hristos. Studiul materialelor descoperite în acest complex demonstrează că membrii comunității umane stabilite în punctul Taraschina practicau agricultura și creșterea animalelor).

        Localitatea Crișan situată în județul Tulcea, la 49 de km distanță de acesta spre est, pe ambele maluri ale brațului Sulina, delimitată de următoarele teritorii comunale: la nord comunele Chilia Veche și C.A. Rosetti; la sud comuna Sf. Gheorghe; la vest teritoriul administrativ al comunelor Murighiol și Maliuc, iar la est orașul Sulina. Pe direcția est-vest comuna Crișan este străbătută de brațul Sulina, în partea centrala a Deltei Dunarii. Satele componente ale comunei sunt: Crișan, Caraorman și Mila 23. Cu o întindere de peste 7 km, Crișan reprezintă un veritabil nod de plecare spre localități din toată Delta astfel: spre nord către Chilia Veche, balta Matița, Mila 23, spre sud către satul Caraorman și brațul Sfântu Gheorghe spre vest către Tulcea, iar spre est către Sulina.
        În concordanță și într-o perfectă simbioză cu cele menționate mai sus, putem aprecia aici peisajele și fauna care le conferă acestora elementele de unicitate, specifice acestei zone.
        Locuitorii au ca și activități principale: piscicultura și zootehnia foarte bine reprezentate aici, ca urmare a existenței unui fond piscol și a faunei foarte bogate și variate.
      Comuna Crișan este punctul de pornire în escapadele deltaice pentru pescarii amatori și profesioniști plecați să captureze monstrul.
      Obiective turistice: Monumentul comemorativ ridicat în amintirea inaugurării Canalului Sulina; pescuit (crap și avat în mod special, linul pe canale și Dunarea Veche, canal Crișan-Caraorman), pensiune, hotel plutitor, ecoturism, vacanțe,  BirdWatching, vacanța, Delta Dunarii, turism, pește, cazare, nu veți regreta, iar în viitor, suntem siguri că tot noi vom avea grijă de vacanțele dumneavoastră.
       Crișan este una din comunele din Delta Dunării cu un aflux valoros de turiști, cu o infrastructură de turism consolidată în ultimul timp (hoteluri, moteluri, case de vacanță).
       Dintre punctele de atracție pe care le oferă comuna Crișan amintim:
• flora: vegetația este dominată de stuf Phragmites australis, care formează insule fixe sau plutitoare de vegetație putrezită (plauri) cu Typha angustifolia și Scirpus sp, insule de răchită. De asemenea, se mai găsesc vaste specii de nuferi Nymphaea albă, Nuphar luteus și Stratiodes alloides. Ținuturile mai înalte suportă etaje de Salix, Populus, Alnus și Quercus. Suprafețele nisipoase sunt acoperite cu iarbă și alte specii de stepă. Printre copaci domină salcia și plopii albi/negri.
• Fauna diversificată (birdwatching- peste 300 specii migratoare aflate în Delta Dunării).
• zone de pescuit sportive:
-zone de pescuit la staționare în Crișan: Mila 8, La Insula, Dunărea Veche – pe întinsura, La cioate – pe îngusta, La Iacob, La Caraorman, La Litcov,
-zone de pescuit la știuca și biban: Lacurile: Bogdaproste, Trei Ezere, Babina, Ulasova, Sfistun, Puiuleț, Lumina, Puiu, Vătafu, Rotund , Cuibul cu lebede, Harasimova, Onofrei, Chiril, Isac, Uzlina.
      Lacurile Lumina, Roșu-Roșuleț, Puiu - Puiulet, Fortuna sunt lacuri mai adânci și cu întindere mare, ideale pentru pescuitul la răpitor. Aici nălucile au capturat exemplare excepționale atât la știuca dar și la biban spre satisfacția pescarilor sportivi. Nu trebuie să evitați jepsile ce înconjoară marile lacuri dar pentru aceasta trebuie sa fiți îndrumați de ghizi locali.
• vânătoare (Deși zona Deltei Dunării este dominată de viețuitoare acvatice, nici pasionații de vânătoare nu sunt uitați de Mama Natură: zona este locuită de mamifere mari ca cerbi, căprioare, mistreți, vulpi, urși, lupi și iepuri, dar și de diverse specii de păsări cum ar fi rațe, gâște, potârniche, sitar, prepeliță, ciocârlie sau fazani.).